Duhul singurătăţii sau Câteva lucruri despre baronetul Percy Shelley

Calatorul deasupra marii de ceturi David Friedrich

 În multe forme muritoare, vai, lipsit de chibzuinţă, căutai a idolului minţii mele umbră!…

(Epipsychidion, Percy Bysshe Shelley)

Poemul «Alastor» a fost scris în anul 1815, după întoarcerea la Londra a cuplului Shelley, care făcuse o călătorie în Elveţia. Percy era îngrozit de boala sa de plămâni, chinuit de pierderea unui nou-născut şi, în aceeaşi măsură, de gândul la prima sa soţie, Harriet, cu care se căsătorise dintr-un impuls de revoltă împotriva tiraniei părinţilor ei şi din dorinţa de a izbăvi gingaşa victimă de această nedreptate. Alastor-ul din titlu este un demon grec, asimilat zeiţei răzbunării Nemesis : un monstru care îşi atrage victimele în locuri pustii şi acolo le ucide. Poetul se simţea obosit. O resemnare melancolică estompa afirmaţiile lui tranşante de odinioară ; teoriile morale şi religioase, deşi formau un pretext al lucrării, treceau hotărât pe planul al doilea. Există însă şi critici care afirmă că tocmai asta face măreţia poemului : « Alastor » este, spun ei, numai o interpretare a eroului, liberă de complicaţiile reformării politice şi sociale, precum şi de revolta (anti)religioasă.

Iar Percy însuşi îl prezintă astfel, în prefaţă, pe eroul său poet : «Este însetat de adevăr. Câtă vreme frumuseţea şi măreţia lumii îi răspund tuturor dorinţelor, el este bucuros, liniştit şi stăpân pe sine, deşi solitar. Dar vine un timp când aceste obiecte nu-l mai satisfac. Mintea lui se trezeşte deodată, şi tânjeşte după o inteligenţă asemănătoare cu a ei. Mintea îşi imaginează atunci chipul fiinţei pe care o iubeşte şi caută zadarnic un prototip al ideii sale. Dezamăgit, protagonistul îşi găseşte o moarte timpurie…» Acesta este însă numai un diagnostic. Concluzia «autopsiei», realizate pe textul în sine, formulată tot de autor, este «Cei ce nu-şi iubesc semenii duc o viaţă sterilă şi îşi pregătesc pentru bătrâneţea lor un patetic şi mizerabil mormânt.»

Poemul conţine povestea unui poet care călătoreşte prin natura prietenă, hrănind din mână veveriţe şi porumbei, numeşte «fraţi ai săi iubiţi» pământul, aerul şi oceanul şi contemplă cu bucurie şi admiraţie ruinele măreţe de la Baalbec, Tyr, Ierusalim, Teba,… ce-i dezvăluie «tainele naşterii Timpului». Pe parcursul călătoriei, o fecioară arabă îi poartă de grijă, îl hrăneşte şi îl îndrăgeşte, fără ca el să bage de seamă. În cele din urmă, ajuns în Valea Caşmirului, se aşează lângă un izvor ca să doarmă, iar în somn îi apare chiar acea tânără, care începe să-i vorbească despre toate lucrurile minunate pe care le văzuse el cutreierând pământul, şi «glasul ei era ca glasul propriului lui suflet, răsunând în seninătatea gândurilor…». Fata din vis se transformă, de la trezire, în noul lui ideal de frumuseţe, fără de care lumea i se pare de-acum stearpă şi ostilă ; ea s-a arătat parte muză, parte tovarăşa de călătorie perfectă, pe care înainte vreme n-o dorea, fiindcă nu şi-o imaginase.

În căutarea ei, descoperă o ambarcaţiune fragilă la malul unei mări, şi porneşte să-şi întâlnească sfârşitul în adâncuri. Gândeşte că somnul şi moartea sunt una în continuarea celuilalt, deci pe fata din vis o va putea poate găsi în moarte. Printr-o furtună, barca îl poartă în cele din urmă la o peşteră întunecată, săpată în latura unor munţi, apoi de-a lungul unui râu subteran, pe la buza unui vortex, către un golf mărginit de multe flori galbene. La căderea nopţii, ajunge într-un ungher presărat cu frunze moarte, muşchi şi iederă, unde zăboveşte până la apusul lunii, care-i aduce, în sfârşit, moartea şi liniştea.

Poemul se închide cu aceeaşi imagine cu care se şi deschide, comparaţia între eul poetic şi o liră, pe care Shelley o utilizează şi în a doua strofă a poemului «Mutability» (Schimbarea…), apărut în volum cu «Alastor». Ea îl descrie pe poetul pe moarte, aşa cum, în Mutability, îl descrisese pe om în general, în ceea ce are mai adevărat şi mai propriu («E veşnică pe lume doar schimbarea… Un vis ne otrăveşte când dormim, un gând ne pângăreşte-apoi trezia. Totuna-i de simţim ori de gândim, de plângem sau de ştim ce-i bucuria!»).

Simpatia lui Shelley pentru acest erou, datorată faptului că evident el însuşi se simţea şi se comporta astfel în nenumărate împrejurări din viaţă, intră în conflict cu convingerea lui (la fel de clar exprimată în poem) că singurătatea îi duce la pieire chiar şi pe cei mai înzestraţi dintre oameni, şi cu un fel de etică de viaţă, la fel de personală, construită pe pasiunea lui pentru ideile aplicate, ce îi cerea să acţioneze şi să formeze, mai degrabă decât să privească şi să analizeze. Shelley condamna egoismul ca fundament etic al unei societăţi în care «fiecare doreşte să strângă pentru sine, chiar dacă alţii mor de foame», dar era condus de teoria platoniciană a răului ca pată superficială, ce nu se poate extinde asupra formelor eterne. Punea însă arta deasupra moralei şi Frumosul deasupra Binelui (este bine tot ceea ce face viaţa oamenilor mai frumoasă), iar acest lucru trebuie să-i fi făcut existenţa mai dificilă decât ar fi putut fi, dacă n-ar fi fost construcţia lui de aşa natură încât să-i permită să asimileze şi să compună, fără mult efort, idei disparate într-un sistem propriu, evident nu comod.

Imaginaţia era, pentru el, nu doar facultatea care ne ajută să concepem o situaţie mai bună atunci când ne aflăm într-una zdrobitoare, deci ne înlesneşte ieşirea la liman, ci şi cea care ne îngăduie să ne transpunem în situaţia semenilor noştri. Iar transpunerea în situaţia semenilor era un lucru esenţial pentru o fiinţă, în fond, hipergeneroasă, care ajunsese să vorbească împotriva individualismului, deşi era şi trebuia, ar fi fost firesc să fie, el însuşi, un individualist.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s