De la Haga până în Provence, O istorie a rătăcirilor creatoare

Green Corn Stalks Van Gogh

«Dacă aş începe să fac portretul unui prieten artist, care are vise mari şi lucrează aşa cum cântă privighetoarea, fiindcă asta este natura lui, aş face coloritul la întâmplare. Aş exagera blondul părului, ajungând la tonuri de oranj, galben crom şi o nuanţă palidă de galben lămâie… În spatele capului, în loc să pictez peretele banal al unui apartament meschin, aş picta infinitul, aş face un fond simplu din cel mai bogat şi mai intens albastru pe care aş reuşi să-l obţin…»

(O scrisoare a lui Vincent către Theo Van Gogh, august 1888, Provence)

Dacă am spune că Vincent Van Gogh a început să îşi practice meseria cu desenele realizate la minele Borinage din Belgia, am avea doar parţial dreptate. De fapt pictura a început nu atât cu desenul, cât cu predicile pe care Vincent fusese trimis să le ofere minerilor. Cu pictura el şi-a dorit şi, în cele din urmă, a obţinut, acelaşi fel de relaţie pe care, la început de drum, îl avea cu comentariile pe care le scria despre psalmi. Aşa cum, în implicarea sa religioasă, Vincent nu făcea deosebiri între ideal şi realitate, aplicând întocmai învăţămintele Evangheliei pe care le predica, tot astfel, în procesul de creaţie, nu făcea distincţie între artă şi viaţă, neputând să se detaşeze de actul picturii, care, în stilul practicat de el, devine «gest».

Vincent a început într-adevăr să studieze desenul pe când se afla la Borinage, utilizând manualele pentru începători ale lui Charles Bargue, şi făcând numeroase reproduceri după tablouri celebre în care admira tehnica. A fost mai târziu înscris o vreme la Ecole des Beaux Arts din Bruxelles, apoi la cea din Anvers, unde a studiat anatomia şi perspectiva, dar tot pe cont propriu a învăţat cel mai mult, în casa părinţilor săi, care se stabiliseră la Etten.

În 1881, Vincent plecă la Haga, unde începu un fel de ucenicie pe lângă pictorul Anton Mauve, cumnatul mamei lui. Mauve era, alături de Johannes Bosboom, fraţii Maris şi Jozef Israels, unul din principalele peneluri ale Şcolii de la Haga, ce avea ca obiectiv armonizarea naturalismului Şcolii de la Barbizon cu marea tradiţie realistă a picturii olandeze din secolul XVIII. Reprezentanţii ei promovau deci o artă rafinată, gândită, şi tocmai în acest stil intelectual şi „în afara oricărui timp” a găsit Vincent bariera insuportabilă şi insurmontabilă dintre el şi ei. După cum îi scria fratelui său: „Dacă prin realism înţelegem adevărul în sens literal, merită să se vorbească despre precizia desenului şi a culorii locale. Dar mai este şi altceva…” Acest „mai e şi altceva” prefigurează viziunea eroică ce avea să fie trăsătura cea mai pregnantă a operei lui Van Gogh. Marinele şi peisajele de la periferia oraşelor, care reprezintă primele lucrări în ulei ale lui Vincent în această perioadă, cuprind deja imagini mai mult emoţionante decât frumoase şi sunt însufleţite de un sentiment sincer mai degrabă decât bine executate.

În 1886 s-a mutat la Paris, unde a trăit în inima artei impresioniste şi postimpresioniste, din care a preluat anumite tehnici, deschiderea paletei coloristice, atenţia exacerbată acordată luminii şi aerului luminos, unele subiecte contemporane şi citadine, vizibile toate în pânze ca „Vedere a Parisului din Montmartre”, pictată în 1886, „Boulevard de Clichy” din 1887 sau „Moulin de la Galette” şi „Restaurantul La Sirene” din acelaşi an. Influenţa stampelor japoneze care cuceriseră oraşul se simte nu numai în portretele lui Père Tanguy şi ale Agostinei Segatori, de la cafeneaua Tambourin, ci şi mult mai târziu, în lucrări realizate după revoluţia lui interioară din Provence.

Fiindcă nu putea suporta ceaţa şi frigul iernii din capitală, Van Gogh a plecat spre sud, după soarele de care era îndrăgostit, şi s-a oprit la Arles, unde, după propriile mărturisiri, şi-a găsit culorile care îi vorbeau cel mai limpede, paradisul lui de pictor. Stampele japoneze vor constitui tocmai modelul tablourilor cu motivul livezilor şi a diferitelor versiuni ale „Podului Langlois”, care amintesc nişte vederi pictate de Utagawa Hiroshige. În creuzetul sufletului şi manierei proprii nou descoperite, Vincent păstra totuşi fidelitatea pentru tonalităţile luminoase impresioniste şi pentru lucrul en plein air. Nocturnele lui (Exterior de cafenea în noapte şi Noapte înstelată pe Ron) dezvăluie până în ce punct întunericul poate fi luminat şi variat colorat, iar stelele – mai divers nuanţate decât pietrele preţioase care se arată prin saloanele din Paris.

După iarna 1888, când începe să fie urmărit de spectrul crizelor periodice de epilepsie sau schizofrenie, pe care medicii nu le puteau explica prea bine, se simte stăpânit şi de un fel de grabă a omului terorizat de gândul iminenţei morţii, ca oricare dintre prietenii săi, minerii din Borinage, ce lucrau tot timpul sub pericolul prăbuşirii galeriilor. Această apăsare dă tablourilor o nouă luciditate şi o nouă forţă, aproape dureroase. „Pensulaţii nervoase, repetate obsesiv, încărcate de materie cromatică de o intensitate extraordinară, se dispun pe pânză, compunând contururi şi suficiente indicii formale pentru identificarea subiectului reprezentat, sugerând febrilitatea expresivă…” (Enrica Crispino). „Câmpul de grâu cu corbi”, „Noapte înstelată” şi „Măslinii” sunt caracterizate de o tensiune grafică extremă, ce subliniază un delir emoţional, prin frenezia vârtejurilor cuprinse în ele, a liniilor ondulate şi a dârelor dinamice…

Totuşi pictura lui Van Gogh, cu tot subiectivismul ei asumat, nu se plasează în curentul simbolist, moştenirea pictorului fiind preluată în mod deosebit de arta expresionistă a secolului XX, în diferitele sale manifestări.

Ioana Tătatru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s