Maugham, Strickland şi Gauguin Sau măştile unui romantic

Lupta lui Iacob cu Ingerul…Copiii mei ştiu să conducă o corabie la fel de bine ca indigenii şi cunosc totul în legătură cu pământul care le-a devenit casă. Plantaţia a prosperat, iar pe reciful lagunei se găsesc stridii; pot scoate destule cât să-mi renteze pescuitul şi cine ştie dacă nu voi găsi şi perle. Am creat ceva, acolo unde nu era nimic. Am creat şi eu FRUMOSUL!

(Căpitanul Brunnot, breton exilat la Papeete, în „The Moon and Sixpence”)

În prefaţa romanului lui Maugham din 1918, „Luna şi doi bani jumate”, Petru Comarnescu insistă asupra deosebirilor dintre personajul principal Charles Strickland şi pictorul Paul Gauguin, a cărui viaţă i-a servit scriitorului drept model la redactarea cărţii, numindu-le pe acestea „neajunsuri”, şi subliniază faptul că, din cauza deosebirilor neinspirate, romanul nu se califică nici drept biografie, nici drept roman istoric.

Cu siguranţă just din punct de vedere al teoriei literare. Susţin însă că Charles Strickland este Paul Gauguin în aceeaşi măsură în care este şi Somerset Maugham şi că este nu atât artistul prin excelenţă cât un om autentic prin excelenţă, care se exprimă prin artă mai mult din întâmplare decât din proprie voinţă, fiindcă acesta este instrumentul cu care a fost înzestrat din naştere (iar nu instrumentele căpitanului Brunnot, de exemplu); că alege să creeze frumosul fiindcă frumosul este singurul chip al adevărului accesibil la scară umană, pe când adevărurile ultime şi fondatoare ne sunt nouă oamenilor la fel de imposibil de atins ca şi luna de pe cer, şi că, dacă Giuseppe Marchiori îl numeşte pe Gauguin (ultimul) romantic al secolului 19, acest lucru e la fel de adevărat despre Strickland, şi deci şi despre Somerset Maugham, în sensul în care orice creator de frumos „aproape cu orice preţ” poate fi definit ca romantic.

Personajul lui Maugham este englez şi nu francez din acelaşi motiv din care este şi prezentat în roman ca total rupt de lumea artistică şi destul de prozaic şi, în viziunea familiei şi a societăţii, lipsit de simţul frumosului: pentru a se sublinia o diferenţă ca de la cer la pământ între aparenţe şi esenţe, între circumstanţele în care un om este aruncat şi interiorul său, între ceea ce oamenii din jur cred că ştiu despre noi şi ceea ce suntem cu adevărat. Hotărârea lui Gauguin de a se smulge din tot trecutul său (meserie, căldicică mulţumire familială, situaţie materială confortabilă, statut social măgulitor) este la fel de radicală cum apare, transfigurată artistic, cea a lui Strickland, chiar dacă omul real avea, în plus faţă de personaj, strămoşi amerindieni de la care se putea revendica şi legături ideatice cu impresionismul, simbolismul şi saloanele de artă ale vremii sale, deci un fel de bază instrumentală ce-i slujea oarecum drept „trambulină”. Uneltele şi materialul au fost utilizate într-un mod atât de original încât se poate afirma, la limită, că au fost complet înlocuite cu altceva, cu altceva decât artistul folosise şi cunoscuse până atunci.

Prefaţa culpabilizează de asemenea individualismul exacerbat şi egoismul monstruos al personajului Strickland şi susţine generozitatea luptei anticolonialiste a lui Gauguin şi faptul că acesta nu şi-ar fi abandonat cu adevărat familia, ci ar fi pornit de la ideea de a o întreţine din noua lui muncă de pictor (Paul Gauguin a avut cinci copii cu Mette Gad şi alţi copii cu vreo trei tahitience). Nu cred că Gauguin era ceea ce s-ar putea numi un „anticolonialist”; afirma că „sălbaticul este mai bun decât noi” şi „eu sunt un sălbatic. Iar civilizaţii o presimt, deoarece în lucrările mele nimic nu surprinde şi nu nedumereşte mai mult decât sălbaticul care sunt în pofida mea… De aceea opera este inimitabilă. Opera unui om înseamnă explicaţia acestuia.” A face un lucru care porneşte dintr-o convingere intimă a ta nu înseamnă neapărat a adera la o ideologie. Aş spune chiar că era de partea băştinaşilor în conflictele lor cu autoritatea europeană pur şi simplu fiindcă aşa simţea: îi detesta pe europeni şi întreaga lor orânduire ipocrită şi putredă până în măruntaie. Iar în ceea ce priveşte familia, Gauguin şi-a abandonat nu doar copiii din Europa, ci şi cele două familii pe care le-a „întemeiat” ulterior în Martinica şi apoi în Tahiti. Şi nu este limpede până astăzi ce soi de comportament trebuie să fi avut faţă de hipersensibilul Vincent Van Gogh, de l-a împins la a-şi reteza urechea.

În varianta sa Charles Strickland, însă, se sesizează un fel de concentrare a lui asupra lucrurilor cu adevărat importante care face abstracţie de şi desfiinţează aproape cu cruzime orice fel de sentimentalism (dragostea lui Blanche Stroeve, de exemplu) şi mai devine limpede şi faptul că nu se trata nici pe sine însuşi cu mai multă îngăduinţă. Trăia uneori într-o mizerie cruntă, fără să mănânce, fără să îşi încălzească încăperea, fără să facă nimic decât să lucreze, ca şi când nimic altceva nu ar fi avut vreo importanţă. Ca un posedat, după cum scrie Maugham, care explică: „Bănuiesc că avea o vagă viziune asupra semnificaţiei ideale a lucrurilor materiale. Această viziune era atât de neobişnuită, încât nu putea decât să o sugereze prin simboluri echivoce, stângace…” şi „cred că vrei să exprimi ceva, dar nu îmi dau seama foarte bine ce anume şi nu ştiu dacă pictura este mijlocul cel mai indicat pentru a exprima acest lucru…”

Ceea ce ne readuce la premisa din paragraful al doilea. Acest romantic era obsedat de a exprima, crea frumosul, ca unica variantă disponibilă a adevărului, şi o făcea cu singurele instrumente de care ştia că dispune sau învăţase să dispună.

 Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s