De ce, copiii Mei, vă asupriţi?

crucifixion

De ce, copiii Mei, vă asupriţi

Şi n-aveţi între voi îngăduinţă?

De ce daţi strâmbătăţii biruinţă?

De ce voi bir vrăjmaşului plătiţi?

***

De ce vă duşmăniţi, copiii Mei?

Ce-aveţi mai mult voi unul decât altul –

Că-mbrăţişându-se pământul cu înaltul,

În fiecare, chipu-Mi e temei.

***

Şi-acelaşi Duh suflându-vi-se-n faţă,

Din lutul orb, la fel v-aţi desfăcut

Întru Adam, când mâna-Mi l-a făcut

Şi de la Mine Însumi, i-am dat viaţă.

***

Şi aţi căzut întru Adam la fel

Când ucigaşul i-a-ncercat credinţa –

Aceeaşi vă e, oameni, neputinţa:

Nu eşti mai vrednic tu decât e el!

***

Iar Eu, copiii Mei, deopotrivă

Iubindu-vă, la fel M-am răstignit

Şi pentru drepţi, şi pentru cei ce n-au primit

Iubirea Mea şi-Mi stau tot împotrivă.

***

La fel v-am slobozit din închisoare

Când sângele pe Cruce Mi-am vărsat

Şi Duhul Meu când Tatălui L-am dat,

S-aprindeţi al iubirii-n inimi soare.

***

Şi, dacă Eu povara Crucii-Mi duc

Şi nu cobor din cuie de pe ea,

Deschideţi-mi, că toată dragostea

Smerită jertfă vin să v-o aduc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ce, copiii Mei, vă asupriţi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s