Se tânguie, Stăpâne, trupul

Stefan Luchian, mos Nicolae cobzarul(Sursa imaginii: aici)

Se tânguie, Stăpâne, trupul învârtoşatului pământ

Şi patimile lui flămânde truditu-mi suflet îl frământ;

Vrând să mă prindă în robirea unor deprinderi de demult

Mă-nşfacă-ntruna şi m-aruncă într-al vâltorilor tumult.

***

Mi-e trupul tinei poticnire, mi-e greul lui mormânt închis,

Într-a lui teminţă, în lanţuri, mi-e zborul duhului promis

Adâncului în care fiare se năpustesc asupra mea ,

Vrând să mă sfârtece sălbatec şi să-mi răpească inima.

***

Aş vrea să mă ridic din tina neputinciosului meu lut

Şi jeluirea lui neghioabă în rugăciune să o mut

Ca fiecare por dintr-însul şi orice părticică-a sa

Smerit să-mi fie purtătoare în ele de Lumina Ta.

***

Aş vrea în sfântă-mbrăţişare să Te cuprind necontenit

Şi întru Tine să mă aflu pe veci de Tine-nlănţuit;

Din lanţul stricăciunii mele Tu desfăcându-mă, mă ia

Să-Ţi fie inima-mi mireasă şi pieptul meu, cămara Ta.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s