Expoziţia personală Eva Dolha, la Galeria Diverta

DSC01131

La galeria Diverta, situata in piata centrala a Clujului, intr-un spatiu destinat lecturii, parte integrata a vestitei librarii a Universitatii, s-a vernisat expozitia personala de pictura a Evei Dolha.

Publicul foarte numeros ii cuprindea nu numai pe amatorii de pictura,  dar mai ales pe membrii Asociatiei Artistilor Plastici din oras. Oameni deosebiti, cultivati, pentru care pictura este cu necesitate un limbaj care implineste destinul uman  in sens spiritual, de cautare a idealurilor superioare si a rafinarii ”talantului” ca dar divin cu rost in ”iconomia” sociala.

Medici, ingineri, agronomi, istorici, cu studii  (si)  de pictura la universitatea de arta din oras, cu multe expozitii, implicati in practicarea artei si cunoasterea ei..

Evenimentul a fost organizat de doamna Mariana Enache iar despre creatia artistei au vorbit pictorita Vera Dan si criticul Sabin Mircea Rus..

Au vorbit cu miez, autentic, pentru ca picturile doamnei Dolha, prin tema frumoasa a ”Arlechinului”, prin tehnica picturala si interpretarea simbolica  au favorizat extensiile culturale, ”povestea” imaginarului ” vadit de picturalitate.

Lumea arlechinilor doamnei Dolha este aceeasi cu cea a clovnilor  lui Antoine Watteau, cu a personajelor teatrului ambulant uneori grotesc regasit in pictura lui Honore Daumier.

Personaje de carnaval mascat sau nu, vedem in marile muzee ale lumii,  (”Intrigantii” lui Ensor, cu grima marcata de egoism si ura sau ”vrajitoarea” lui Frans Hals sau personajele triste ca expresie in pictura atat de emotionanta a romanului Nicolae Tonitza). Dar oare batranii costumati in regi orientali, cu coifuri si mantii de matase din galeria marelui Rembrandt sau ”Regii” nebuni si inspaimantati ai altui mare artist, romanal Corneliu Baba, ei, oare,  ce   comedianti ar intruchipa?…   

In alchimia laboratorului de creatie plastica, acesti arlechini mascati sau deghizati sunt doar simboluri vii, mai vii ca o realitate pierduta in complexitati si traume, prin care pictorii cheama spre meditatie, spre schimbare si, mai ales, spre frumos sau expresiv. In acest sens, pictorita Eva Dolha, fire laborioasa si analitica, a gasit o tema care poate sa-i ofere cele mai potrivite ocazii de a comunica universul sau sufletesc, nuantat spre expresionism sau pictura metafizica. Despre om, vesnic in balans, intre intrebarile esentiale ale existentei, cu ”alegerile” de fiecare clipa, sau ”jocul” in fata oglinzii, al calatoriei, al scarilor, mergand prin porti efemere, dedublate. Chipul  inocent al colombinei cu perechea de iubiti zburatori pe palarie, micul arlechin, o marioneta, gol, dezbracat de recuzita de spectacol, chitaristul mascat care canta deasupra burgului,  auzit de Dumnezeu, doar de El, clovnul echilibrist care alege lumina drumului ca joc, pana la zborul plutind dus de baloane, in care ”lumea” rosie, vis de foc, ramane ca un miraj, depasit, de abandonarea in celest si imaterial, eternitate din care balonul-pamant pluteste  intre  cele doua culori-taramuri. Portrete ”cu fata alba”, tineri care incearca mirajul absolutului, gasesc efemerul sau infinitul dincolo de puterile launtrice, pana la absurdul iluziei suprarealiste a clovnilor multiplicati in oglunzi paralele, sau la frumosul portret cu dantele, o chemare spre simbolurile perfectiunilor circulare ale divinului, ale rugaciunii si a gasirii identitatii firesti golita de apasarea ego-ului… acolo, in centrul unui posibil labirint. In final, deschis de altfel, arlechinul ganditor, pe soclul devenirii sale ideale, pretios si gratios, priveste spre sufletul sau luminos, ramas inocent, departe de lumea dezlantuita.

Doamna Dolha in expozitia sa pretioasa prin limbajul metaforic si prin varietatea emotiilor care insotesc ciclul devenirii umane, al arlechinului, ne transpune intr-o lume bogata, cultivata si cultivabila, in care arta are rost, nu e pe cale sa moara,I n care mai putem spera.

Paleta cromatica, bogata si nuantata, exceleaza pe culori inrudite ale unor game de complementare, rosu-verde, orange, albastru, dar si simbolic, pe un clar-obscur de nuante, de galben si violet. O metafora a vietii care trece in parcursul ei prin multe culori, multe simboluri, dar generand altele, o infinitate de bogatii  si de bucurii plastice. Felicitari pictoritei Eva Dolha, dar si galeriei si doamnei Enache pentru frumosul eveniment daruit clujenilor, in coincidenta cu zilele orasului si festivalul de film TIFF.

GALERIE FOTO

                                                                                                                                  Margareta Catrinu, Cluj, 5 iunie 2013

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s