Un pelerinaj de vis

MD TihvinskaiaDe putin timp, am avut aici vizita unui grup foarte fain de pelerini romani, condus de o anume doamna Maria Chirculescu.

Tangential, o cunoscusem, ii citisem articolele in  Lumea Credintei.

Dumneaei m-a invitat sa continui traseul cu ea, grupul ei de pelerini isi continua drumul de la Serghiev Posad spre Novgorod, Sankt Petersburg si apoi Valaam si Solovat.

Intrucat a fost un pelerinaj de vis, m-am gandit sa va  impartasesc cateva impresii de ansamblu.

Rusia ortodoxa nordica este tulburator de frumoasa si cuvintele sunt sarace pentru a o zugravi.

Nu am putut-o intovarasi pe  doamna Maria direct de la Serghiev Posad, pentru ca, atunci cand ea plecase spre  Novgorod, eu trebuia sa fiu la serviciu in Moscova. Am reusit sa prind un tren spre Sankt Petersburg abia vineri spre seara si am ajuns la miezul noptii… intr-un Piter (caci asa ii spun rusii Petersburgului) toropit de caldura si de lumina, caci era in perioada noptilor albe, cand noaptea dureaza cam doua ore si intunericul tine de la doua dimineata pana la patru.

In prealabil, ii sunasem pe cei de la Academia Teologica a Lavrei Alexandru Nevski, situata langa gara trenurilor care vin dinspre Moscova, sa pot innopta la ei.

Cu toate ca Lavra nu era departe, cam la un sfert de ora de mers pe jos de la gara, abia m-am tarat pana la ea. In parte, datorita caldurii insuportabile; si, pe de alta parte, datorita bagajului, o prietena din tara ma rugase  sa ii trimit prin doamna Maria  cinci albume cu icoane rusesti mari si late, si abia  am ajuns cu ele la Academie.

In pofida faptului ca eram strain, am vazut ca petersburghezii intampina cam tot ce vine de la Moscova cu mare respect, efectiv am fost cazat intr-o camera de lux, de fapt era un intreg apartament dotat  cu toate accesoriile, ma asteptau si cu o mica tratatie, respectiv ceiut, vin si ciocolata. Si o racoare  binefacatoare, apartamentul fiind situat undeva intr-o anexa spre umbra si aproape la subsol.

Ideea este ca dimineata m-am trezit foarte in forma dupa un somn greu si am incercat sa iau contact cu pelerinii mei. Acestia, mai harnici decat mine, se trezisera devreme si plecasera spre orasul Kronstadt, sa viziteze casa memoriala a sfantului  Ioan de Kronstadt si biserica – catedrala a Sfantului Ierarah Nicolae, protectorul marinarilor. Intrucat am vazut –o doar in poza, pot sa va spun doar ca este una dintre cele mai frumoase biserici rusesti si am inteles ca a fost construita  aproape in intregime prin finantarea directa din partea presedentiei ruse, Medveedev probabil, nu mai retin cine a cotizat cea mai mare parte din suma pentru ridicarea ei . Nu e mai putin adevarat si faptul ca rusii il iubesc mult pe sfantul Nicolae si cateodata si-l aroga drept sfant rus prin excelenta.

Intrucat nu mai aveam cum sa ii prind in Kronstandt, m-am gandit sa ajung inaintea lor la urmatoarea destinatie spre care se indreptau, mai exact spre o localitate situata la 60 de kilometri de Piter, unde a trait sfantul Serafim de la Virita, cel mai important duhovnic al lavrei Sfantului Alexandr Nevski in perioada regimului sovietic.

Exista putina date despre el traduse  in romana; a fost casatorit, a avut copii si a trait o viata de mirean  la inceput, ocupandu-se cu comertul; dupa ce i-a murit sotia, a devenit calugar duhovnic, una dintre cele mai grele vocatii in timpul cruntului regim bolsevic care a prigonit ortodoxia ruseasca. A suferit inchisori, boli si  prigoniri si, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-a rugat zile si nopti, asemenea sfantului Serafim de Sarov, pe o piatra, pentru neamul omenesc.
Dar: sa ma intorc la firul pelerinajului pe care abia l-am inceput.

In pofida faptului ca ii intrebasem pe toti impiegatii de la Moscovskii vokzal (adica de la gara dinspre moscova) unde se afla Virita, nu stia mai nimeni sa imi spuna.

Intr-un tarziu, am intalnit o batranica  de la un ghiseu, care mi-a spus  ca  trenul spre respectiva destinatie se ia de la baltiiski vokzal; am ajuns la  gara cu pricina; dar acolo mi s-a spus ca trenul se ia de la bitevski vokzal, gara situata la o statie de metrou de pe alta linie; la bitevski vokzal mi s-a spus ca trebuie sa merg la o alta gara, situata nu departe de bitevski; intr un tarziu, am ajuns si la sfant, cu o familie de rusi milostivi care s-a indurat de mine, sa ma ia cu masina de la gara din halta Virita si sa ma scuteasca de perspectiva de a face cei opt kilometri pana la biserica sfantului Serafim pe jos.

Kolea, caci asa s-a prezentat (uite dom’le ce bine e sa faci acatistul sfantului Nicolae inainte de calatorie) conducea o rabla de Lada, aproape piesa de  muzeu, dar care ne-a dus cu bine pana la Biserica Maicii Domnului Kazanskaia, care se afla in vecinatatea moastelor sfantului.

Eu tinusem foarte mult sa ajung la el, pentru ca, intr –o anumita perioada a vietii, ma ajutase foarte mult scrisoarea lui de imbarbatare trimisa unui fiu duhovnicesc, care, de fapt, se vrea o scrisoare pe care Domnul o adreseaza sufletului omenesc si se intituleaza de la Mine a fost aceasta  (o puteti gasi eventual pe linkul http://calindragan.wordpress.com/2009/04/21/sfantul-serafim-de-viri%C8%9Ba-o-scrisoare-catre-un-fiu-duhovnicesc/ ).

Intr-adevar,  locul  de la Virita unde se afla sfantul este cu totul deosebit si am simtit ajutor si har facand  acolo acatistul, pe rusa ce-i drept, caci nu il aveam pe romana.

Intr- un tarziu, au aparut si pelerinii romani cu care trebuia sa merg mai departe. Ii intalnisem in prealabil la Serghiev Posad, dar nu apucasem sa leg un contact mai substantial  decat cu  patru dintre ei, respectiv cu un parinte duhovnic de la manastirea Varatec impreuna cu trei fete mai deosebite, voi reveni la ele.

Grupul consta din zece preoti, parte din ei, de mir, parte de manastire, calugari si frati de manastire, o calugarita si cativa mireni.  

Am avut sansa sa am in grup si un parinte de  langa Stei, adica de langa satul buncii mele, un basarabean emigrat si stabilit in Bihor de 20 de ani, cu care am legat o  relatie cu totul minunata. Poate si  pentru ca il chema Nicolae, nu doar pentru ca  apartineam in prezent aceleiasi zone folclorice.

Relatia minunata  s-a mentinut pana  in noaptea urmatoare intalnirii de la Virita, cand am dormit cu el in aceeasi camera; era unul dintre cei mai mari sforaitori ai tuturor timpurilor. Zgomotul pe care il producea era atat de variat si de sincopat, incat iti era practic imposibil sa adormi; dupa o ora de  cucaiala chinuita, am inceput sa il inghiontesc la intervale. Nu a avut niciun efect, efectiv se oprea din sforait pentru cateva secunde, ca sa continue apoi cu si mai multa forta.

Apoi, a inceput sa sforaie si parintele de la Varatec , care dormea la picioarele mele, pe care am inceput sa -l imboldesc cu calcaiul.

In fine , dupa ce am obosit dand  ghionturi conjugate cu mainile si picioarele, parintele Nicolae a rezolvat problema plasandu-se strategic la o extremitate de pat unde nu il mai puteam ajunge, iar parintele de la Varatec si-a departat patul de langa aria de lucru a picioarelor mele.

Iar eu am stat treaz pana spre dimineata, band o cafea tare si vizionand pe netul excelent al hotelului ultima conferinta a parintelui Rafail Noica: S-a dus sa-L vada precum este, tinuta nu de mult la Cluj . 

A doua zi dimineata, trebuia sa plecam spre Valaam si am parcurs drumul in acea stare pe care sfantul Ioan Scararul o numeste ca sa defineasca ascultarea monahala, respectiv calatorie in somn; nici nu am stiut cum a ajuns autobuzul la malul lacului Ladoga  in mijlocul caruia se afla Valaamul, ostrovul luminii (cum se traduce etimologic numele insulei pe rusa, am inteles ca pe finlandeza se traduce prin  «tinutul inalt»).

Ortodoxia rusa il considera ca fiind   Athosul nordului.

Manastirea se afla in partea nordica a lacului, in regiunea Federatiei Ruse care poarta numele de Karelia, fiind cea mai mare dintre  cele 50 de insule din arhipelag. Impresia de similitudine cu Athosul mi s-a mentinut si pe parcursul vizitei, manastirea are multe odoare aduse din Sfantul Munte, cantarea de la strana este  foarte aproape de cea bizantina, fapt extrem de rar la rusi; si  exista, pe langa manastirea cea mare a Schimbarii la Fata, cam 13 schituri, dintre care noi l-am vizitat doar pe al Sfantului Nicolae.

Tot acolo, se afla si moastele Sfantului Antipa de la Calapodesti, sfant roman de la Bacau, care s-a nevoit in ultima parte din viata lui la Valaam.

Am avut si parte de o tratatie speciala din  partea loctiitorului de staret care ne-a tratat regeste – in trapeza rezervata pentru ocazii deosebite, cu lichioruri, vinuri, peste, bomboane si caruia i-am cantat… cam tot ce se canta la strana in perioada  Pastilor pe limba romana. I-a placut in mod deosebit  «Ingerul a strigat». Parintele Metodie a fost foarte incantat, s-a pus pe bancuri cu Putin si cu politica, ne-a laudat cat a putut corul improvizat, ne-a daruit icoane, i-am cantat la multi ani… ma rog a fost o atmosfera de sarbatoare si ne-am despartit in termeni foarte cordiali; atata tot ca eram in contratimp, intrucat aveam seara vaporul care trebuia sa ne aduca pe mal si de acolo autobuzul inapoi spre Piter .

Eu voiam seara sa ma intorc in Academia din Lavra Sf Alexandru Nevski si sa dorm acolo, nefiind incantat de a mai petrece o noapte alba in camera cu parintele Nicolae, dar Maria mi-a rezolvat problema, dandu-mi niste dopuri de urechi.

In dimineata urmatoare, am pornit spre Solovat.

Ne-am oprit pe drum la Tihvin, pentru ca sa ne inchinam la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni  de acolo, una dintre protectoarele Rusiei, dupa traditie pictata de Sfantul Luca. Cred ca este icoana cu cea mai impresionanta traiectorie din istoria ortodoxiei, in sensul ca a parcurs din epoca apostolica Tara Sfanta, Lida (locul unde se afla moastele Sfantului Gheorghe, Constantinopol, Roma, Novgorod, Tihvin. Este interesant cat de similar este cazul ei cu al celei de la Vladimir, pictata tot de Sfantul Luca si care, adusa din Bizant si trecand prin Rusia, si-a manifestat printr -o minune dorinta de  a nu merge mai departe. In timpul regimului sovietic, se crede ca a fost luata de germani, a ajuns mai intai la Pskov, apoi in Riga, Estonia si, in final, in… America, la Chicago. In 2003, a fost redata pamantului rusesc, fiind intampinata cu mare dragoste si maretie. Si grupul nostru a simtit, cred, cat de  mare era puterea acestei icoane atunci cand ne-am inchinat ei.

De la Tihvin, am calatorit toata noaptea pana dimineata spre Kem, locul unde s-a filmat filmul Ostrov si portul de unde se pleaca spre insula Solovat, situata  in cuprinsul Marii Albe. Am vazut cu aceasta ocazie ca, atunci cand mergi in pelerinaj in  Rusia, e bine, ca student la Teologie, sa ai rasa cu tine. Preotii si clericii aveau gratuitate pe calatoria pe vapor, iar ceilalti au trebuit sa plateasca cam 50 de dolari pentru biletul de vapor dus -intors. Am ajuns la Solovat in cursul dupa amiezii.

Sunt multe de spus despre aceasta manastire, avem tradus in romana patericul Solovatului, de aceea  nu voi insista asupra istoricului ei timpuriu. Suprafata  lavrei (cred ca pot sa o numesc lavra, chiar daca rusii nu o considera asha) este coplesitoare, am inteles ca a fost construita ca si fortareata pentru a rezista atacurilor maritime din partea suedezilor, mai ales turlele sunt  impresionante, nu imi pot explica modul cum au reusit sa ridice pietroaiele acelea pe ziduri cu tehnica de atunci. Este drept insa ca Sfantul Patriarh Filip, cel care poate fi socotit  ca si consolidatorul de fapt al manastirii, era un geniu in arhitectura. Puteti afla despre a doua jumatate a vietii lui, vizionand filmul  Tarul, a doua mare creatie a lui Pavel Lunghin dupa Ostrov.

Cand am  ajuns  cam dupa-amiaza pe insula, am fost cazati in doua pensiuni situate la mica distanta de manastire si toata lumea s-a pus la somn … dupa masa.

Luand in considerare faptul ca nu credeam ca voi mai ajunge pe acolo, am plecat spre manastire cu gandul sa il gasesc pe un parinte  moldovean, anume Gherman, voiam sa ma spovedesc si sa ma impartasesc .

Nu prea stiam pe unde e intrarea, vedeam doar zidul enorm in fata si no way in. Apoi, a venit un baietel mic pe bicicleta, anume Jenia, pe care il puteti vedea in poze si m-a condus spre o despartitura piezisa in zid, aproape invizibila din locul in care eram, si am intrat in manastire.

L-am interpelat pe primul calugar pe care l-am gasit, i-am explicat in rusa ca sunt din Romania si il caut pe parintele Gherman si dumnealui mi-a raspuns in cea mai neaosa romaneasca: daca ai sa-l cauti, ai sa-l gasesti. M-am dumirit ca aveam de -a face cu fratele parintelui Gherman .

Am ramas intelesi sa il intalnesc dupa slujba de seara.

Am mers apoi sa cutreier putin manastirea. Era cam toata in reconstructie, zidurile albe si ametitor de inalte se profilau la dreapta si la stanga, asezate in straturi, practic manastirea era protejata de zidul gros in afara iar inauntru incinta mai avea o cingatoare de fortificatii care adaposteau bisericile si o parte din chilii. In  orice caz, am mers de m-au durut picioarele, doar de la intrarea in manastire si pana la biserica Sf. Filip, unde se tineau slujbele, mergeai de te plictiseai.

Am intrat intr-un gang care ducea spre sala mare a muzeului. Acolo, puteai constata din fotografii, texte si filme, ce a insemnat venirea comunistilor pentru lavra Solovatului si pentru ortodoxia rusa. Inainte de 1917, aici veneau anual mii de pelerini ca sa ceara ajutorul si mijlocirea sfintilor Savatie, Gherman si Zosima, intemeietorii Lavrei si sa  mijloceasca in rugaciune pentru cei dragi ai lor. Regimul sovietic a transformat manastirea in lagar de munca si apoi in lagar de exterminare, un fel de Pitesti rusesc la scara mult mai mare.

Ma uitam inmarmurit la atrocitatile din fotografii: calugari ucisi si aruncati sub cerul liber, clopote  si icoane sparte si ciopartite, Maica Domnului Oranta cu pruncul de la intrarea in manastire decapitata (sub respectiva fotografie era scris in ironie – Icoana Centrala a Turnului Principal dupa munca desfasurata de comisia de achizitionare a averilor bisericesti din Rusia), copii pusi la scoala sa isi scrie pe tabla  colegii care au fost la Biserica de Pasti, moaste scoase din biserica si profanate, tinerii comsomolisti iesind din biserici cu odoarele din altar si aruncandu-le in foc… Erau si copii ale scrisorilor lui Lenin, in care se enuntau directivele si prioritatile luptei impotriva crestinatatii rusesti. In mare, ideea centrala era cam aceeasi, enuntata negru pe alb: cu cat omorati mai multi crestini, cu atat mai bine; nu crutati nimic, purtati-va cu o salbaticie fara precedent, ca sa tina minte toti popii. O sa incerc sa  traduc pe facebook  aceste scrisori in engleza. In orice caz,  imaginea lui Lenin de la Solovat este extrem de contrastanta cu cea din Moscova, unde exista zeci de monumente dedicate lui, culminand cu faptul ca poate cel mai mare bulevard al metropolei rusesti ii poarta numele si ca trupul imbalsamat este situat in Piata Rosie, nu departe de Maica Domnului Kazanskaia. Rusii sunt plini de paradoxuri…

M-am intors ingandurat la hotel, stateam in camera tot cu parintele Nicolae si cu cel de la Varatec, si cu un  parinte impresionant ca si dimensiuni (saracul nu ar fi vrut sa se ingrase  asa tare, dar cred ca avusese o defectiune glandulara) si ca si charisma, foarte duhovnicesc,  aparenta fizica suta la suta monahala, unul din putinii preoti romani pe care i-am vazut sa poarte cruce la gat dupa designul rusesc. Avea trei copii, isi construise  prin eforturi proprii biserica unde slujea si avea un simt al umorului de regatean sadea.

Spre seara, am mers sa mancam.

Imi era o foame de lup, dar perspectiva de a comanda un meniu de 500 de ruble (adica 50 de RON ) si de a ramane flamand nu imi suradea, asa ca am iesit sa ma plimb prin manastire, dupa slujba. Am intrebat din intamplare unde e trapeza manastirii. Mi s-a raspuns ca trapeza pentru mireni nu exista. Am gasit in ultima instanta o trapeza rezervata muncitorilor de acolo, am cerut ceva de lucru, am curat o galeata de cartofi si am avut parte de o cina copioasa.

L-am intalnit seara pe parintele Gherman si m-am spovedit la el. Eram foarte framantat de perspectiva de a mai ramane inca doi ani in Rusia, chiar imi este dor de tara si as vrea sa termin cu studiile. Parintele Gherman mi-a spus sa continui cu incredere ce am inceput si sa multumesc lui Dumnezeu pentru sansa care mi se ofera, pentru ca (acum il citez), doar despre Rusia se spune ca e Sfanta Rusie, nu avem Sfanta Romania sau Sfanta Grecia. Aveam  serioase rezerve la ultima afirmatie, dar nu am indraznit sa intru in contradictie cu el.

In afara de duhovnicul doamnei Maria, a mai intrat la parintele Gherman trioul acela de fete  deosebite  care il insotea pe parintele de la Varatec si… un calugar de la Sihla, foarte simpatic, am inteles ca este economul schitului.

A doua zi, ne-am impartasit si am mers sa vizitam Sechiria Gori (sper ca am scris bine numele locului), era un minilagar de exterminare, situat nu departe de manastire, unde erau trimisi detinutii din elitele speciale sau efectiv cei de care se voia sa se scape cat mai repede. Ghida ne-a dat niste detalii  istorice despre felul cum erau chinuiti prizonierii aici, fiind nevoiti sa doarma unul peste altul ca sa se incalzeasca si sa scape de moartea prin frig. Se alcatuia un fel de piramida in care cei de dedesubt mureau sub presiunea greutatii care ii apasa iar cei deasupra, din pricina frigului, astfel incat rata de mortalitate era cam 80 % dintre detinuti in primele luni, in conditiile in care, daca acestia nu isi indeplineau norma de munca, li se refuza hrana. Unii dintre ei erau executati legati de butuci si aruncati de vii intr-o prapastie care marginea terenul lichidarilor in masa.

In spatiul romanesc, se cunoaste foarte putin despre biografia noilor mucenici de la Solovet, am cumparat patericul inchisorii de acolo si, daca ma va ajuta Dumnezeu, poate voi traduce  pe alocuri din el.

Urmatoarea zi,  seara, trebuia sa plecam de la Solovat.

Eu am ramas la trapeza manastirii, ajutand la bucatarie si intretinand-ma foarte bine cu bucataresele de acolo, doua siberience zdravene de pe langa Murmansk (oras situat doar la vreo 1000 de kilometri de Solovet) care nu luasera in viata lor vreo pastila si nu se imbolnavisera niciodata.

Dupa pranz, am fost depistat de parintele Nicolae care venise sa imi dea o mana de ajutor si care are un talent deosebit sa inveselasca atmosfera pe oriunde merge.

Bucataresele s-au mirat putin la inceput, nefiind obisnuite ca un preot sa vina sa le ajute la curatat de cartofi, dar, in final, s-au imprietenit si cu parintele si ne-am distrat de minune.

Si se pare ca buna dispozitie a continuat si pe vapor, caci  am sustinut un miniconcert. Cred ca niciodata nu a rasunat pe Marea Alba Desteapta-te romane sau Pusca si cureaua lata. In orice caz, pasagerilor rusi le-au placut de minune, ne-au felicitat si ne-au intrebat daca nu cumva suntem  cor profesionist 🙂 .

Ne-am intors spre Piter la acelasi hotel la care am adastat, de data asta toti din grup au decis ca vor sa se odihneasca insa eu cu fetele care il insoteau pe parintele de la Varatec am decis sa mai dam o raita prin Piter, hotelul la care eram cazati fiind in afara orasului . Eu luasem legatura cu un parinte calugar de la Piter, prieten bun cu duhovnicul meu rus din Lavra (unul dintre ei), si acesta ne-a chemat la metocul Optinei, al carei staret era, ne-a pus la masa si ne-a dat cateva directii unde am mai fi putut sa hoinarim prin Piter. Era cam tarziu, fetele erau obosite, mai ales ca doua dintre ele trebuia sa plece a doua zi cu avionul inapoi in Romania – exista si aceasta optiune pentru unii membri ai grupului – asa ca ne-am plimbat putin ca si incheiere pe bulevardul Moscovei pana la manastirea Invierii Domnului, unde am mai prins o parte din slujba si ne-am inchinat la o parte din moastele sfantului Ilarion Troitkii, nou mucenic de la Solovet.

Am ramas putin pe traseu si la Pskov, o Lavra foarte interesanta, situata nu departe de Piter, pe care as compara-o cu Optina si ca dimensiuni, si ca numar de moaste, si ca atmosfera; sau cu Pecersca, fiindca are pesteri subterane, unde se afla  multe moaste intregi, ca si Lavra din Kiev.

La intoarcere spre Novgorod, ne-am oprit si la manastirea sfantului Alexandru din Svir, un sfant singular din aghiografia rusa, cel care are moastele cel mai bine conservate, i se vad mainile si picioarele cu o conformatie atat de evidenta, incat parca doarme.  

Acest sfant  este singurul caruia i s-a aratat Sfanta Treime, cu exceptia patriarhului Avraam, si i-a spus sa faca manastire in acel loc.

Exista un perimetru nisipos in incinta manastirii, unde se crede ca s-a arat Sfanta Treime…

Ultima destinatie in care i-am insotit pe pelerinii mei a fost mananstirea Valdai, la care am ramas foarte putin, coordonatoarea grupului temandu-se ca pelerinii sa nu ramana in trafic si sa ajunga pe noapte la Optina, si cam la 100 de kilometri de Moscova  ne-am despartit .
Imi vine in gand un cuvant al patriarhului Romaniei, Daniil: pelerinajul inseamna cautarea pe acest pamant a ceva ce nu apartine acestui pamant. Cred ca se poate completa. Cred ca pelerinajul este o calatorie spre tine insuti iar daca nu il faci singur, este o calatorie spre tine insuti, mai ales prin altii.

Nu am insistat in acest material pe descrierea oamenilor pe care i-am cunoscut si  as fi avut ce scrie, pentru ca am fost 30 de romani. Cel mai mult mi-au ramas la suflet niste femei din judetul Alba, poate pentru ca am ajuns sa cunosc atat de bine si Valea Ariesului, si Valea Sebesului, in timpul studiilor din Cluj, si un parinte din  Covasna, care se exprima in cel mai autentic grai adelenesc cu accent maghiar.

Nu este usor sa stai in autobuz trei saptamani, cu nopti chinuite si scurte si cu drumuri de noapte, dar cred ca acest pelerinaj le va fi fost de folos tuturor participantilor.

Dumnezeu sa ii dea sanatate si toate cele bune doamnei Maria.

Darie

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s