Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate

Sfantul inchisorilor

 „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.” (Matei 5; 10)

Ne-am întristat omeneşte.

Dar pentru ce să întârziem în întristare, când ne-a dat Dumnezeu nădejdea bucuriei cereşti, zicând: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5; 12)?

Ce pot oamenii să-I adauge ori să-I scadă lui Dumnezeu?

Ce pot oamenii să adauge ori să scadă Sfinţilor, care-s Prietenii lui Dumnezeu?

Sfântul Valeriu Gafencu străluceşte în ceata Martirilor cu lumina sfinţeniei cu care l-a proslăvit Dumnezeu. Pe aceasta, niciun gest omenesc, oricum ar fi el, nu o poate întina cu ceva.

Vremea este a cernerii. Dumnezeu îngăduie multe să vină asupra poporului Său. Cum altfel se poate alege grâul de neghină?

Dacă omul suportă consecinţele faptelor sale, dreptatea e cuvântul din urmă al lui Dumnezeu.

Consecinţele faptelor noastre ne ajung pe cale, oricine am fi. Dar judecata şi împărţirea dreptăţii e partea Fiului lui Dumnezeu, fiindcă El Singur este şi Fiul Omului.

Dumnezeu însă tuturor lasă o vreme de pocăinţă. Dacă omul o foloseşte spre mântuire sau nu, noi nu putem şti. Ştim numai că mare e Dumnezeu şi El poate să lumineze inimi oricât de întunecate, dacă se află în ele – sinceritate.

Partea noastră nu-i să facem dreptate în lumea aceasta, de-o zi.

Dar partea noastră este să ne facem nouă înşine dreptate prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti.

Şi noi avem porunca iubirii, care-i înfricoşată: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” (Matei 5; 44). Desigur, cu promisiunea dumnezeiască a răsplătirii mai presus de orice recunoaştere şi răsplată omenească am putea aştepta aici: „Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri” (Matei 5; 45), împreună moştenitori cu Sfinţii Săi. Iar împlinirea acestei porunci rourează inima omului cu durerea pentru toţi cei pe care orbirea răutăţii îi pune pe calea înveşnicirii în întuneric şi în suferinţă.

Sfântul Valeriu Gafencu ne-a lăsat sublimul exemplu al jertfei de sine pentru semenul său.  Dacă-l iubim, vom face asemenea lui, jertfind semenilor noştri bolnavi „streptomicina” iubirii compătimitoare, şi a rugăciunii îndurerate.

Pentru rugăciunile Sfântului Valeriu Gafencu, iartă-ne, Doamne, şi adu toată zidirea Ta la cunoştinţa Adevărului.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s