De la Moscova, în Israel (2)

20130701_112100In dimineata urmatoare, Rodica ne-a precizat unele detalii legate de programul  pelerinajului, pe care il primisem pe internet. Partea foarte buna a pelerinajelor pe care le organizeaza ea este ca nu prea ai cum sa pierzi vremea, zilnic am avut un program full time si totul a fost foarte plin .

In Ierusalim, noi ne-am concentrat aproape in exclusivitate pe orasul vechi, care este inconjurat de ziduri inalte  din piatra alba si are aproape patru kilometri  lungime.

De altfel, cam toate cladirile din Tara Sfanta sunt construite din acelasi material, o piatra alba care respinge caldura, foarte trainica; albul  omniprezent al zidurilor produce o linistire oftalmica si o senzatie de stralucire.

Partea noua a orasului inconjoara citadela in interiorul careia  traiesc patru comunitati religioase: crestinii, armenii, musulmanii si evreii.

Elementul central pentru evrei este Zidul Plangerii sau ce a mai ramas din templul lui Solomon.

Pentru musulmani, Ierusalimul este al treilea oras ca importanta religioasa, dupa Mecca si Medina, datorita pietrei uriase de pe care Mahomed se spune ca a facut calatoria  sa astrala nocturna si care se afla in interiorul  unei moschei enorme, cu acoperis aurit.

In ceea ce priveste importanta pentru crestini, cred ca va puteti raspunde singuri.

Am intrat in Cetatea Ierusalimului (adica Orasul vechi istoric) prin poarta Damascului, care este cea mai usoara  si mai scurta cale de acces la Mormantului Domnului.

Orasul are noua porti, dintre care opt sunt deschise  iar a noua este zidita, anume Poarta de Aur; se  spune ca Mantuitorul va intra prin ea cand va judeca neamurile in valea Armageddonului, asa cum a intrat tot prin ea, de Florii.

 Prima senzatie, dupa ce am intrat in Cetate, a fost oarecum dezagreabila.

Totul dadea senzatia unei piete imense –  imaginati-va ochko-ul din Oradea acoperit si mai compact –   pozitionata pe niste culoare inguste,  din  interiorul carora nici nu puteai vedea cerul.

Pretutindeni, tarabe la care vindeaau doar arabii.

Si ce nu se vindea? Pe culoarul  care ducea la sfantul Mormant al Mantuitorului,  pe o distanta de cam 100 de metri, era un galantar cu cativa porci jupuiti, atarnati de picioare, un magazin de articole de imbracaminte femeiasca, apoi, de peste congelat si, in final, un magazin de  obiecte bisericesti anunta ca te apropii de mormantul Domnului, adica, de fapt, de Dream phone, un magazin de telefonie mobila, cam asa ne-a explicat Rodica ulterior ca se ajunge la Biserica Sfantului Mormant: „mergi tot inainte pe poarta Damascului  si, in capat, la Dream Phone, o iei la dreapta”.

Eu imi imaginasem Biserica respectiva ca fiind situata intr-un loc larg, accesibil si la capatul unui traseu care te imbie la introspectie, nici nu imi imaginasem, de exemplu, ca, lipita de Biserica, se afla, intr-o parte, ditamai moscheea, iar in cealalta, un magazin Orange.

Ne-am asezat la coada, ca sa intram in mormant si am inceput sa citim acatistul sfantului Mormant facator de viata .

Era cam greu sa ne concentram asupra lui, intrucat, in spatele nostru, era un grup de rusi dotat cu un ghid care  explica pe indelete, foarte sonor, detalii strict istorice ale locului si, in fata, un alt grup, de romani, al carui insotitor, de data asta  preot, facea cam acelasi lucru.

Eu imi luasem podreasnicul (reverenda), urmand exemplul colegilor mei rusi de la Academie, care nu se deplasau fara ea in calatorii si avand in spate experienta pelerinajelor anterioare in care observasem ca, daca ai reverenda esti privit cu totul alti ochi, din toate punctele de vedere,  incluzandu-l mai ales pe cel financiar (cel putin in Rusia).  Desigur, existau si inconveniente, eram cateodata confundat  ca preot, dar am intalnit,  dupa aceea, in cetate, si alti studenti rusi, imbracati similar si m-am linistit.

Citeam, deci,  acatistul Sfantului Mormant si incercam sa pastrez un ton putin mai ridicat, ca sa ii acopar pe cei doi ghizi.

Dupa un ceas de stat la coada, am intrat in Mormant si am ingenuncheat in fata sicriului de marmura.

Despre ce poti simti cand te  inchini la Sfantul Mormant, cred ca difera in fiecare caz in parte. Totusi, intrucat am  intrat de peste zece ori in decursul unei saptamani, am observat ca nu mai pot sa am ganduri rele cand sunt inauntru. Ce ganduri rele poti avea, cand stai in Mormantul din care a izvorat Viata noastra, a tuturor? Asa cum se spune in Acatist: „Bucura-te, ca-n tine orice durere ni se-alina, Bucura-te, camara luminii celei-ne-nserate, Bucura-te, ca la tine cautam a Domnului calauzire, Bucura-te, ca in tine se simte a Mangaietorului umbrire, Bucura-te, ca ai tinut pe Cel ce izbaveste de pacate, Bucura-te, Mormant plin fiind de lumina cereasca .”

Imi aduc aminte ca atunci cand am facut prima data in viata mea Acatistul Sfantului Mormant, am fost foarte nedumerit: cum, si Mormantul Mantuitorului, adica un loc, poate avea un acatist, cum, adica, te poti ruga unui loc, dat fiind faptul ca orice acatist este  facut pentru a cere ajutorul unei persoane sfinte?

Cand am ajuns insa acum la Mormantul propriu-zis, situat in mijlocul catedralei-biserici a Sfantului Mormant, am inteles de ce  acest loc are si acatist. Cum sa va explic, atunci cand intri, iti pare ca  locul are o consistenta aproape… organica, as putea spune, ca si cum ar fi viu.

Este o constructie aproximativ cubica, strajuita de cativa stalpi-sfesnice si avand o portita mica la baza, deasupra careia sunt multe candele.

Mai intai, dai de o camaruta  in mijlovul careia se afla o ridicatura plata, care serveste  ca sfanta masa in timpul Liturghiilor care se oficiaza aici.

Apoi, exista o a doua usa, mai ingusta, prin care se intra in Mormantul propriu zis. Inauntru, este un sicriu de marmura pe locul unde a zacut trupul lui Hristos si, in fata lui, trei reprezentari inalte ale Invierii, dintre care cea din mijloc este bizantina, tulburator de frumoasa, stearsa putin de trecerea timpului.

Stanca pe care a  stat cu adevarat trulpul lui Hristos este in intregime acoperita cu marmura  insa, in capatul Mormantului, exista o icoana a Maicii Domnului prinsa in perete sub forma unei usi. Daca o deschizi, in spatele ei se afla  piatra pe care a stat  Hristos.

Problema este ca nu ai cum sa te adancesti prea mult in rugaciune cand stai in Mormant, intrucat exista un paznic grec, din cate am observat, a fost acelasi in saptamana sejurului nostru, care, indiferent daca este lume la inchinare sau nu , te expediaza afara dupa mai  putin de un minut. Ba chiar sta cu ochii pe tine, sa vada ce faci pe acolo; imi amintesc de faptul ca, a doua oara cand am intrat, (impreuna cu Nicu si cu Cipri, eram imbracat in podreasnic), m-a vazut ca am deschis usita  cu icoana Maicii Domnului, am sarutat piatra, si, dupa ce a exclamat furios: „Fader,  no oupen”, era sa intre dupa noi in camaruta, sa ne scoata de acolo. Am reusit, in schimb, sa intru si sa stau mai mult in timpul Liturghiei de noapte de la Golgota, mai exact, pe la Sfintele Sfintilor, cand respectivul avea treaba prin  alte parti.

In Biserica Sfantului Mormant, se fac slujbe de noapte, din cate am observat, din doua in doua zile, o data la Golgota, pe locul Rastignirii, si alta data, la Mormant.

Utrenia incepe cam pe la miezul noptii (o utrenie foarte boring , nu se canta mai nimic, ci doar se citeste pe greaca) si Liturghia, pe la doua dimineata.

Intrucat pe mine chiar ma odihnesc slujbele, mai ales cele de noapte, am reusit sa frecventez cam tot ce s-a putut in saptamana vizitei noastre.

In Catedrala Sfantului Mormant, mai exista si alte locuri legate de Patimile Domnului, dintre  care cel mai important este Golgota, locul Rastignirii, la care se ajunge de la intrare, urcand pe niste scari destul de abrupte, pe dreapta. Impreuna cu Mormantul propriu-zis si cu Piatra Ungerii, formeaza ultimele statii ale asa numitei Via Dolorosa, despre care voi vorbi mai incolo.

Locul Rastignirii este si el compartimentat; la Picioarele Crucii, pe care inca este rastignit Mantuitorul in reprezentare ortodoxa, incadrat de Maica Domnului si de Sfantul Ioan Evanghelistul, exista o masa de marmura,  care serveste de altar la slujbe si sub care se afla o gaura adanca, in care a fost infipta Crucea.

Apoi, urmeaza sectiunea catolica a Golgotei, o statuie Mater Dolorosa si un mozaic cu Coborarea de pe Cruce .

Piatra Ungerii se afla la baza dealului Gologotei, chiar in fata intrarii in Biserica, pe ea a fost asezat trupul lui Iisus, uns cu  uleiuri scumpe si infasurat in giulgiu.

Piatra miroase permanent,  am inteles ca in fiecare zi este unsa cu mir si, nu stiu daca am retinut bine, in  Vinerea Mare, uleiul care este imprastiat pe ea arde, devine aproape incandescent, o minune mai putin cunoscuta, dar care poate fi sesizată de  toti cei care au sansa sa se afla in Biserica Sfantului Mormant  in Saptamana Patimilor.

Darie

Vedeţi şi:

De la Moscova, în Israel (1)

De la Moscova, în Israel (3)

De la Moscova, în Israel (4)

De la Moscova, în Israel (5)

De la Moscova, în Israel (6)

De la Moscova, în Israel (7)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De la Moscova, în Israel (2)

  1. melania zice:

    nu am stiut de minunea de la piatra mirungerii si am fost si eu acolo in saptamina patimilor

  2. melania zice:

    astept cu nerabdare urmatoarea povestire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s