De la Moscova, în Israel (7)

20130701_112100In dimineata urmatoare, inainte de plecarea pe traseu, la recomandarea unei maici  romance,  am mers in Cetate, la Patriarhia  greaca, la Liturghie.

A fost o dezamagire  deplina, desi a participat si Patriarhul Ierusalimului si am luat binecuvantare de la el.

Efectiv, s-a citit tot, pana si Liturghia s-a cantat in stil recitativ si au participat doar clerici, vreo doua grecoaice si paznicul.

Am plecat spre Samaria si, pe drum, ne-am oprit la fantana lui Iacov, unde a avut loc convorbirea dintre Iisus si samarineanca Fotini.

Pe locul fantanii, de fapt deasupra lui, s-a construit o manastire ortodoxa (biserica e superba si pictura din  ea, de asemenea si enorma ca dimensiuni), a carei obste este formata doar din parintele Iustin si o sora grecoaica, ce il ajuta.

Parintele mi s-a parut, sincer, a fi un sfant in viata, atat de bland vorbeste cu tine si atat de ospitalier si de primitor cu pelerinii care vin…

L-am intrebat de ce nu vin monahi sa il ajute, pentru ca este practic imposibil sa intretina doar doua persoane,  adica un batran  trecut de 60 de ani si o adolescenta, ansamblul arhitectural de la Fantana lui Iacov, de dimensiuni impresionante.

Parintele ne-a raspuns ca eventualilor novici le-ar fi frica sa se nevoiasca aici, mai ales dupa mucenicia predecesorului sau in acel loc, Sfantul mucenic Filumen.  In repetate randuri i se ceruse parintelui Filumen sa plece  din  acel loc. Parintele nu a plecat. Drept urmare, in seara zilei de 16 noiembrie 1979, manastirea a fost atacata, iar parintele Filumen a fost efectiv ciopartit cu topoarele. Conformatia taieturilor si faptul ca i s-au taiat mai intai cele trei degete de la mana dreapta cu care isi facea Cruce arata faptul ca a fost chinuit crunt inainte sa fie ucis. Apoi, asediatorii au intrat in Biserica si au profanat-o intr-un mod  infiorator: au spart icoanele, vasele de inchinare, au zgariat peretii. Parintele a fost canonizat doar la cinci ani de la mucenicia sa si moastele sale au facut si continua sa faca multe minuni, o mare parte atestate documentar (a aparut in limba romana cartea despre viata si patimirea lui).

Intrucat urma ultima zi a pelerinajului, adica duminica, si se praznuia Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul pe stil vechi, Rodica s-a gandit sa mergem inca de sambata dupa-amiaza in Samaria, pe locul palatului lui Irod (acum doar ruine), unde  se afla si temnita in care a fost inchis Sfantul Ioan Botezatorul, pentru faptul ca l-a mustrat pe Irod pentru casatoria lui nelegitima.

Pentru moment, locul este administrat de arabi si crestinii nu au construit nici o Biserica acolo, poate, pentru faptul ca foarte putini viziteaza acel loc, arabii au construit acolo un hotel pentru eventualii pelerini, au magazine, ghid, pliante, dar… nu au Biserica Ortodoxa. Si fara Biserica, normal ca nu iti vin decat cei care au evlavie mai mare la Sfantul Ioan, cel putin asa incercam sa il conving pe arabul care administra locurile, trecut la crestinism, sa ridice o Biserica.

Din punctul meu de vedere, ziua de duminica, impreuna cu ajunul ei de sambata seara, au fost  cele mai relevante din acest pelerinaj, adica am tras niste concluzii, mi-am facut CTC –ul, ma rog, am reusit sa imi limpezesc niste lucruri.

Intrucat erau multi care voiau sa se impartaseasca duminica noaptea la Sfantul Mormant, s-a decis sa mergem la Asezamantul romanesc situat nu departe de Cetate; acolo, era preot roman si ne putea spovedi. Asezamantul este detinut de romani de mai bine de 50 de ani.

Inauntru, o curte cocheta, dar stramta, un catel care ne latra aproape prieteneste si doua-trei maici.

Asezamantul are o bisericuta-capela destul de inalta, fara ferestre, daca bine am observat, pictata destul de traditional romanesc.

Dupa spovedanie, toti au plecat spre hotel sa se odineasca, intrucat, in noaptea urmatoare, trebuia sa mergem la Liturghie la Sfantul Mormant. Eu am cerut voie Rodicai sa raman, voiam sa stau la vecernia mare a Sfantului Ioan Botezatorul, care se facea pe romaneste. A fost foarte frumos, nici nu va imaginati ce deliciu simte cineva sa participe la strana in Biserica romaneasca, dupa ce timp, de doi ani cu intermitente, a cantat doar pe rusa si pe greaca. Plus ca aveam in spate cativa ani de experienta de cantat cu maici la Subpiatra, asa ca a fost chiar foarte bine.

In timpul slujbei, pe la paremii, ma gandeam ca nu a fost intamplatoare suprapunerea ultimei zi a pelerinajului nostru cu sarbatoarea  Sanzienelor.

Inainte de a pleca in Israel, o prietena care se invrednicise sa ajunga de Pasti la Mormantul Domnului imi spusese: «pai ce folos sa mergi in iulie la Ierusalim? nu prinzi  niciun praznic».

Ei, se pare ca am prins si noi un praznic pe seama vredniciei noastre. Sarbatoarea Sanzienelor este, intr-un fel, similara cu cea a Craciunului, pentru ca este vorba tot de o nastere, dar o nastere a Glasului (care striga in pustie), nu a Cuvantului; a Ostasului, nu a Imparatului, cu alte cuvinte, o dezlegare a sterpiciunii, un nou inceput, daca il raportam la continutul sufletului omenesc, fiindca progresul autentic spiritual in ortodoxie incepe cu pocainta, iar Sfantul Ioan Botezatorul este dascalul pocaintei. Totodata,  incerc sa sper ca acest periplu a insemnat, cu mijlocirea Sfantului, un nou inceput, o nastere a ceva frumos in suflet pentru mine si pentru membrii grupului. Si, totodata, o  nadejde pentru venirea Mantuitorului si intru noi.

Noaptea, la Liturghie la Sfantul Mormant, a fost plin ochi, am inteles ca toata floarea ortodoxiei din Locurile Sfinte vine sa se impartaseasca duminica noaptea acolo, foarte multi romani si rusi, ai impresia ca Mormantul devine mai ales atunci Datator de viata…

Au cantat aceiasi greci de la ultima Liturghie de pe Golgota, dar, de data asta, era de rand grecul acela exclusivist cu «Fader no oupen», asa ca nu  am reusit sa stau la strana si a fost chiar pacat, nu pentru mine, ci pt ei, stiti probabil ca psaltica fara ison ca lumea  suna  chiar sec.  Plus ca a fost un incident chiar urat dupa Tatal nostru: s-au impartasit multi rusi si in Rusia ritualul de impartasanie este un pic mai diferit decat la noi sau la greci, in sensul ca, la acelasi potir, au acces si mirenii, si clericii (adica cei imbracati in negru) si se saruta potirul dupa Impartasanie. Patriarhul  nu a lasat sa se impartaseasca de la el decat clericii, iar mirenii au fost efectiv dati la o parte de catre un diacon insarcinat cu ordinea si dirijati spre un altar situat mai in spate. Apo,i grecii, la gestul pripit al rusilor de a-si mai apropia inca o data buzele de la potir, ii trageau repede in spate. In fine, totul s-a terminat cu bine pana la urma. Am vorbit cu rusi ulterior, am inteles ca nu le-a cazut prea bine maniera  expeditiva de la Impartasanie, a grecilor.

Duminica dimineata, urma sa plecam definitiv de la hotel si autocarul sa ne transporte prin Aen Karem (satul unde s-a nascut si a copilarit Sfantul Ioan Inaintemergatorul, Lida (unde exista mormantul Sfantului mucenic Gheorghe) si Tel-Aviv, apoi Ben-Gurion. Din nou, cea mai mare parte a locasurilor de cult de acolo apartine catolicilor, cum ar fi de exemplu locul unde Sfanta Elisabeta s-a intalnit cu Maica Domnului sau  locul unde s-a  nascut Sfantul Ioan Botezatorul.  Am vizitat insa si locasuri ortodoxe, cum ar fi o grota unde se afla un izvor facator de minuni al Sfantului Ioan Botezatorul sau manastirea ortodoxa rusa a icoanei Kazanskaia. In final, am ajuns si la mormantul sfantului Gheorghe purtatorul de biruinta. Doar mormantul si lantul cu care a fost legat in timpul muceniciei, pentru ca moastele lui sunt raspandite in toata lumea, mai cu seama in Egipt.

Cam asta a fost tot. Ne-am despartit pe aeroport, eu si Laura, de restul celor din grup, care zburau spre Romania, in timp ce noi aveam avion spre Moscova si Viena. Am ajuns, cu schimb la Rostov, luni dimineata la Moscova.

Privind retrospectiv, ce pot sa zic?

Cred ca fiecare dintre noi, daca are posibilitatea, ar fi bine sa faca un drum spre Locurile Sfinte. Nu de alta, dar un pomelnic sau orice ajutor cat de mic comunitatii ortodoxe de acolo nu raman fara plata, cred ca vi-ati dat seama si singuri ca nu are un trai foarte usor acolo. Nadajduiesc ca v-a fost de folos.

Doamne-ajuta,

Darie

Celelalte episoade ale acestui pelerinaj:

De la Moscova, în Israel (1)

De la Moscova, în Israel (2)

De la Moscova, în Israel (3)

De la Moscova, în Israel (4)

De la Moscova, în Israel (5)

De la Moscova, în Israel (6)

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De la Moscova, în Israel (7)

  1. Pingback: De la Moscova, în Israel (1) « CUVÂNT ORTODOX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s