Părintele Cleopa Ilie: Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte doctrinare mai importante

corabia_ortodoxa

Călăuză în Credinţa Ortodoxă.

Capitolul 2

Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte

doctrinare mai importante:

a) Filioque. Catolicii zic că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl, şi de la Fiul. Această greşeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul (Ioan 15, 26);

b) Purgatoriul. Între rai şi iad, zic că ar fi un foc curăţitor, numit purgatoriu, în care merg sufletele celor ce nu şi-au ispăşit pe pământ anumite păcate, apoi se duc în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură şi nici Sfânta Tradiţie nu vorbeşte despre aşa ceva;

c) Supremaţia papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creştine, mai mare decât toţi patriarhii, adică locţiitorul lui Hristos pe pământ, numindu-se urmaşul Sfântului Petru – poziţie nerecunoscută de Biserica Universală;

d) Infailibilitatea papală. Conciliul I Vatican din 1870, a recunoscut „infailibilitatea papală”, zicând că papa nu poate greşi ca om, în materie de credinţă, când predică, făcându-l egal cu Dumnezeu, ceea ce iarăşi este o dogmă nouă, respinsă de Biserica Ortodoxă[1];

e) Azimile. Săvârşirea Sfintei Euharistii cu azimă, ca evreii, în loc de pâine dospită;

f) Imaculata concepţie. Ei spun că Maica Domnului este născută de la Duhul Sfânt, fără păcat strămoşesc;

g) Transsubstanţierea. La sfinţirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleză. Ei zic că Darurile se sfinţesc singure, când se zice: Luaţi mâncaţi… şi celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt peste Daruri;

h) Celibatul preoţilor. Preoţii catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva hotărârilor Sinoadelor ecumenice, care au decis ca preoţii de mir să aibă familie. Iar hirotoniile lor se fac în alt chip, nu prin punerea mâinilor – cum au predanisit Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi – ci prin ungere, ca în Legea Veche;

i) Indulgenţele papale. Învăţătura despre indulgenţe, care arată că prin cumpărarea unor bileţele, date de papă, se iartă păcatele. Ei afirmă că sfinţii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dau papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune;

j) Mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după Botez, ci la şapte-opt ani şi numai arhiereii au dreptul acesta.

Totodată mai greşesc şi cu următoarele[2]:

– împărtăşania pruncilor nu o dau îndată după botez, ci o amână pβnă ajung la un număr de ani, din care cauză mulţi dintre copii mor neâmpărtăşiţi;

– împărtăşirea credincioşilor fără ca să fie spovediţi;

– împărtăşirea laicilor numai cu Trupul, nu şi cu Sângele Domnului;

– administrarea Botezului prin turnare şi stropire cu apă, iar nu prin afundare;

– îngăduinţa de a se mânca lapte, ouă şi brânză în Postul Mare şi oricând carne de animale sugrumate;

– dezlegarea miercurii şi a vinerii şi a primelor două zile ale Postului Mare;

– nerespectarea pravilei şi a tradiţiei bisericeşti cu privire la gradele de rudenie la săvârşirea căsătoriilor;

– săvârşesc mai multe liturghii într-o zi la acelaşi altar;

– preoţii şi diaconii lor nu se împărtăşesc din acelaşi potir cu credincioşii, ca la noi;

– se împărtăşesc unii pentru alţii;

– chipul călugăresc, care după pravile este unul, ei l-au divizat într-o serie de ordine şi congregaţii;

– din cauza celibatului clerului, moralitatea publică suferă.

Chiar şi în cult, ea a introdus unele inovaţii care o depărtează mult de Biserica primelor veacuri, ca de pildă: lipsa proscomidiei la «missa» romană, statuile, muzica instrumentală, adorarea inimii Domnului nostru Iisus Hristos, limba latină ca unică limbă de cult şi altele[3].

Aşadar, pentru aceste abateri dogmatice, canonice, liturgice şi tradiţionale, noi numim pe catolici schismatici şi nu putem să ne unim cu ei atâta vreme cât continuă să propovăduiască în continuare aceste erezii[4].

 

Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în Credinţa Ortodoxă, apărută cu binecuvântarea P.S. Eftimie, Episcopul Romanului, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 2000.

Vedeţi şi:

Vechi erezii.

Marea schismă.

Uniaţia

Noi erezii şi secte. Baptiştii.

Noi erezii şi secte. Adventiştii.

Martorii lui Iehova

Penticostalii

Nazarenii sau Pocăiţii

Evangheliştii

Secerătorii. Inochentiştii. Tudoriştii.

Teosofii

Spiritiştii


[1] Infailibilitatea papală a fost combătută cu multă îndârjire de unii din marii teologi catolici, ca: Friedrich, Dollinger, Hefele şi alţii, chiar insinodul din Vatican, şi îndată după aceea, a şi făcut să se rupa de Biserica Romei o parte din fiii ei din diferite ţări, care s-au constituit in Biserică aparte sub numele de Vechi Catolici.

Împotriva infailibilităţii papale, s-a ridicat şi curentul zis modernist din teologia catolică, iar în unele ţări, nu s-au promulgat oficial nici până azi actele sinodului din Vatican, prin care papa era declarat infailibil. Totuşi, infailibilitatea a fost recunoscută şi în aceste ţări, în chip tacit.

[2]Extrase din Arhim. Cleopa Ilie, Cuvânt de lămurire în legătură cu rătăcirile stiliştilor.

[3]Amănunte asupra fiinţei şi abaterilor de la credinţă, disciplină, cult etc. Ale romano-catolicismului şi ale protestantismului se găsesc în Irineu Mihălcescu: La Théologie symbolique au point de vue de l’Eglise orthodoxe-orientale, Bucharest et Paris 1932, în Vladimir Guetté: Expunerea doctrinei Bsericii Ortodoxe de răsărit, tradusă de Mitropolitul Iosif Gheorghian, Bucureşti, 1893 şi în N. Lopuhin: Creştinismul apusean, tradus de Episcopul Nicodim (viitorul patriarh al României).

[4]Dacă un catolic trece la ortodocşi, nu i se mai faace botezul. În cadrul unei slujbe speciale, el mărturiseşte în faţa preotului, în biserică, lepădarea de ereziile şi greşelile catolice şi faptul că acceptă mărturisirea de credinţă ortodoxă. Apoi, este miruit cu sfântul şi marele Mir şi i se citeşe dezlegarea rânduită. Dacă un ortodox trece la catolici, trebuie să primească botezul papistaş. Se face catolic, dar îşi pierde sufletul. Cu catolicii, încă nu am ajuns la unire. Au cedat ei în favoarea noastră, până acum; vreo 13 puncte, dar mai sunt zece puncte mai importante care ne despart (Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 9, Episcopia Romanului, 1999, pp. 127-128).

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX, Misionarism (Misiologie), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s