Părintele Cleopa Ilie: Noi erezii şi secte. Adventiştii.

corabia_ortodoxa

Călăuză în Credinţa Ortodoxă.

Capitolul 3

Noi erezii şi secte

2. Adventiştii

Îşi au numele de la cuvântul latinesc adventus=venire, deoarece îi preocupă mult venirea a doua a Domnului şi, în special, data exactă a ei. De dată mai recentă decât baptiştii, secta lor a fost întemeiată de William Miller, fermier din America, născut la 1782, în oraşul Pitsfield. Părinţii lui au fost baptişti săraci şi nu i-au putut da o cultură înaltă; însă lui îi plăcea să înveţe şi, în urma unei lecturi bogate, a ajuns să fie liber cugetător.

Grozăviile războiului anglo-american din 1812-1816, la care a luat şi el parte, l-au făcut să se apropie de Sfânta Scriptură şi să devină credincios baptist ca şi părinţii lui. Dar, citind cu multă stăruinţă Biblia şi neavând pricepere şi pregătire destulă pentru înţelegerea ei, a scos din ea fel de fel de rătăciri, cum ar fi că venirea a doua va fi între 1 martie 1843 şi 1 martie 1844; atunci, Hristos va întemeia pe pământ o împărăţie de o mie de ani (mileniul) cu cei drepţi care vor învia; iar la sfârşitul mileniului, vor învia şi cei păcătoşi şi vor fi judecaţi ş.a.

Data venirii a doua, a stabilit-o pornind de la Daniel (8, 14), unde proorocul spune iudeilor că până la curăţire vor trece 2400 de zile. Prin zile, Miller a înţeles ani, iar prin curăţirea templului, a înţeles întemeierea mileniului. Socoteala a început-o de la anul 457 î.d.Hr., fiindcă în acest an a început robia babilonică. De la această dată şi până la Hristos, vor mai trece restul până la cifra de 2300 ani, adică încă 1843 de ani, după care va urma venirea a doua şi mileniul.

Proorocia aceasta, şi-a anunţat-o Miller încă din anul 1833 prin broşura sa „Învederare din Sfânta Scriptură a venirii a doua a lui Hristos în anul 1843″. Acelaşi lucru, l-a vestit apoi revista „Semnele timpului”, scoasă în 1840 de Iosua Himes, un adventist fanatic, apoi în „Strigătul din miezul nopţii” (1842).

Dar profeţia lui Miller nu s-a împlinit, ceea ce a tulburat foarte mult pe aderenţii săi numiţi adventişti. Miller şi-a recunoscut în public greşeala sa şi a socotelilor sale, dar totuşi a continuat să afirme că venirea a doua trebuie să fie în curând. Un ucenic al lui Miller, pe nume S. Snow, a căutat să împace pe adventişti, spunând, pe baza textului de la Levitic (12, 29), că mai trebuie să adauge încă şapte luni şi zece zile şi că data de 10 octombrie 1844 este data sigură a venirii a doua. De data aceasta, a fost anunţată prin reviste, ziare şi conferinţe şi era aşa de mult crezută, încât aderenţii ţărani şi-au lăsat cerealele pe câmp nerecoltate, iar cei de la oraş îşi vindeau casele şi tot ce aveau.

Noaptea de 9 spre 10 octombrie 1844 a fost aşteptată cu mari emoţii. Adventiştii s-au adunat într-o sală mare din oraşul Boston, aşteptând sunetul trâmbiţei îngereşti, care avea să vestească lumii a doua venire a Domnului. Dar noaptea aceasta a trecut ca toate celelalte nopţi, iar adventiştii, văzându-se înşelaţi şi de data aceasta, au părăsit secta în masă. Însuşi Miller a mărturisit public că a greşit şi a sfătuit pe adepţii săi să treacă la baptişti, însă baptiştii nu i-au primit.

Aderenţii care au mai rămas au început apoi a se împărţi şi a se organiza în diferite grupuri separate, ca: adventiştii Evangheliei, creştinii adventului, uniunea adventului etc. Unii dintre ei au strămutat apoi data venirii a doua pentru anul 1874.

Astăzi, adventiştii sunt de două feluri: adventiştii de ziua a şaptea şi adventiştii reformişti, fiecare continuând să fie preocupaţi de noi calcule în vederea aflării datei celei de a doua veniri, ignorând cuvântul Mântuitorului după care nimeni nu poate afla şi nu poate şti ziua aceasta (Matei 24, 36).

A. Adventiştii de ziua a şaptea

Întemeietorul acestei secte a fost Joseph Bates, căpitan de vapor, şi, mai ales,   soţii James şi Hellen White, toţi din America. Această femeie, Hellen White, socotită profetesă a sectei, fiind bolnavă de isterie, avea adesea halucinaţii, aiureli, pe care le socotea drept descoperiri dumnezeieşti; ea a călătorit prin toate centrele mai însemnate din America şi Europa, răspândind pretutindeni învăţătura adventistă.

Despre datele stabilite de Miller şi Snow, privitor la aşa-zisa a doua venire, susţinea că ele nu au în vedere venirea a doua, ci curăţirea templului ceresc de păcatele fiilor lui Dumnezeu (Evrei 9, 23) şi că acel timp este şi de judecată, (I Petru 4, 17) şi de aceea sfârşitul lumii va fi curând sau, după Apocalipsă (14, 6-7), a şi sosit. Previziunile şi fixarea datei au continuat, fiind propuşi pe rând anii: 1845, 1849, 1851, cea din urmă fiind certificată şi de o „viziune” a lui H. White. Tot printr-o „viziune cerească” a profetesei, adventiştii au preluat serbarea sâmbetei de la baptiştii de ziua a şaptea, în 1860, secta luându-şi denumirea de „Adventiştii de ziua a şaptea”.

Din America, adventismul de ziua a şaptea a pătruns în Europa, unde şi-a format comunităţi organizate şi case de edituri, susţinând o vie propagandă prin ziare şi reviste. Ei au şcoli confesionale şi seminarii, iar centrul de propagandă îl au în oraşul Hamburg (Germania), pentru Europa. În România, adventismul a fost adus la anul 1870 de Mihail Czehovschi, fost preot romano-catolic, care a activat mai întâi la Piteşti, ca reprezentant al adventiştilor de duminică.

Adventismul de ziua a şaptea a fost adus mai apoi şi de alţi străini, mai întâi în Dobrogea, iar prin 1890, pătrunde în Bucureşti. Propaganda rămâne însă fără rezultate remarcabile, fiind susţinută numai de străini până în anul 1906, când studentul în medicină Petre Paulini se converteşte la adventism, primind botezul de la adventiştii sâmbătari. El este prima victimă dintre intelectualii români. În scurtă vreme, el ia conducerea sectei şi o organizează, susţinând-o printr-o propagandă în care nu a omis nici unul din mijloacele cele mai jignitoare la adresa Bisericii şi a clerului nostru. În 1920, s-au organizat sub denumirea de „Uniunea comunităţilor evanghelice ale adventiştilor de ziua a şaptea”. Mai multe comunităţi alcătuiesc o „Conferinţă” – de obicei, comunităţile dintr-o provincie. Iar „Conferinţele” la un loc alcătuiesc Uniunea. Cartea lor de cult principală este „Imnurile creştine”.

Învăţăturile caracteristice ale adventiştilor sunt:

a) Cunoaşterea datei exacte a venirii a doua;

b) Mileniul – sau împărăţia de o mie de ani a lui Hristos pe pământ, cu cei drepţi;

c) Nu există iad, nici suflet nemuritor;

d) Serbarea sâmbetei;

e) Obligativitatea Testamentului Vechi, relativ la legile despre mâncăruri curate şi necurate;

f) Domnia lui Antihrist de 1260 de zile (Apoc. 12, 6) este de 1260 de ani şi anume între 538-1798 (domnia papalităţii).

Alte rătăciri sunt cele comune tuturor sectelor.

B. Adventiştii reformişti

Adventiştii reformişti sau, pe numele lor întreg, „Mişcarea reformatoare a adventiştilor de ziua a şaptea”, sunt o fracţiune născută din sânul adventiştilor de ziua a şaptea. După moartea „profetesei” H. White (1915), s-au ivit mai multe femei adventiste care se pretindeau a fi chemate să o înlocuiască. Dintre acestea, a reuşit să se impună Margareta Rowen din Los Angeles (California), care susţinea că adventismul trebuie supus unei schimbări, aşa cum i s-a descoperit ei, şi anume: adventiştii cu adevărat creştini nu trebuie să pună mâna pe arme, ca să ajute statele în planurile lor războinice. Adventiştii care, în timpul războiului, au luat arma în mână, au părăsit calea adevărului. Războiul început în 1914, spunea ea, este ultimul război, fiindcă trăim vremurile cele de apoi, când sfârşitul lumii este aproape. De aceea, nici căsătoria nu este admisă, ca una ce, de acum înainte, nu mai are niciun rost; de asemenea, se interzice mâncarea de carne.

Aşa s-a născut adventismul reformat sau rowenismul, prin anul 1916, ca o mişcare reformistă în sânul adventiştilor de ziua a şaptea. Din America, adventismul a trecut în Germania, iar de aici, mai departe, ajungând pe la noi în 1917-1918, prin mijlocirea unui soldat cu numele Kremer, căsătorit cu o nemţoaică reformistă din Hamburg. Totuşi n-a reuşit să prindă teren, din cauza atitudinii lui faţă de stat. Secta a fost interzisă, fapt pentru care nu şi-a putut face propaganda decât pe ascuns sau prin foile lor „Păzitorul adevărului” şi „Solul misionar”. Învăţăturile reformiste sunt expuse în broşura „O scurtă lămurire a principiilor adventiştilor de ziua a şaptea, mişcare de reformă” (Bucureşti, tip. Cultura, 1924), fiind combătută de Petre Paulini, conducătorul celorlalţi adventişti în broşura „Profeţi falşi şi profeţii mincinoase”.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în Credinţa Ortodoxă, apărută cu binecuvântarea P.S. Eftimie, Episcopul Romanului, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 2000

Vedeţi şi:

Vechi erezii

Marea schismă

Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte doctrinare mai importante

Uniaţia

Baptiştii.

Martorii lui Iehova

Penticostalii

Nazarenii sau Pocăiţii

Evangheliştii

Secerătorii. Inochentiştii. Tudoriştii.

Teosofii

Spiritiştii

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX, Misionarism (Misiologie), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Părintele Cleopa Ilie: Noi erezii şi secte. Adventiştii.

  1. CARMEN zice:

    sunt adventista si vreau sa-ti spun ca la noi in biserica nu se studiaza despre ziua precisa a venirii Domnului ,,va venii ca un hot” asta se spune .Da, am fost ortodoxa deci stiu ce inseamna sa fii ortodox.Sincer mi-a placut foarte mult religia aceasta.La noi in oras se facea slujba la 12 noaptea si mergeam deseori cu bunica insa mama avea o biblie in casa si din cand in cand mai imi aruncam ochii pe ea .Simnteam nevoia sa o studiez , nu stiam prea multe despre Dumnezeu .Exista oameni intre oameni .NU POTI SA-I BAGI PE TOTI IN ACEEASI OALA!!!.,,Mai am oi si in alte staule”.DUMNEZEU ARE COPII IN TOATE RELIGIILE.Daca eram convinsa de religia ortodoxa nu mai mergea la adventisti si cum,, nu exista padure fara uscaturi ”,,pana la Dumnezeu te mananca sfintii”. ,,LUPTA TU DOAMNE CU CEI CE SE LUPTA CU NOI” spune David.studiat biblia si nu-i o carte oarecare .este chiar cuvantul lui Isus.Imi place religia ortodoxa insa nu-mi place aptul ca trebuie sa ma inchin la icoane cand pot sa ma inchin direct la Dumnezeu si mai e ceva DOMNUL iSUS spus calcati pe urmele mele intrucat si Eu am calcat pe urmele Tatalui Meu .DOMNUL Isus a tinut sabatul ,de ce ortodoxii nu-l tin?NU VREAU SA JUDEC PE NIMENI! ITI DORESC VIATA VESNICA!.

  2. alin g. zice:

    domnule parinte cleopa dvs ati amestecat 10 la suta adevar cu90 la suta erezi.vasi sugera sa va documentati mai bine alta data inainte de a posta ceva.in ce priveste revenirea lui isus Carmen are dreptate.apoi ,,imnuri crestine,, e ocarte de cantari daca nu stiati nu o carte de studiat.adventisti studiaza biblia.in ce priveste anul 1844 e anul in care sa fondat biserica adventa

  3. Livius01 zice:

    Domnule Clopa,cu tot respectul dar sunteti total dezinformat cu privire la adventisti….. „Secta” cititi dex-ul sa vedeti ce inseamna secta, Biserica Adventista e cult recunoscut de stat.

  4. Sergius zice:

    ai studiat vreodata doctrina adventista? ai studiat biblia cum o studiaza adventistii? ai invatat sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, fara sa dai cu pietre sau sa insulti? inearca sa nu interpretezi biblia cum iti place, in folosul salariului pe care il iei. in cele 10 porunci este scris sa nu te inchini la icoane. dar asta pe voi nu va intereseaza.ca nu mai are legatura cu sfanta traditie. tot in porunci este scris ca sa sfintesti ziua a saptea, sambata (asa e scris in biblia ortodoxa), dar voi tineti ziua intai care este duminica (deasemeni scrie in biblia ortodoxa Matei 28:1) sau nu o tineti nici pe asta… sa nu faci nici o lucrare in ea… asa scrie, dar voi nu tineti asta. VOI ati indobitocit poporul crestin cu minciuni si traditii care nu au nici o baza biblica. indemnatii pe credinciosi sa studieze Biblia si sa aleaga calea cea dreapta, chiar daca trebuie sa plece din biserica ortodoxa si sa mearga la penticostali sau adventisti sau in alte staule. Mat 15:3 Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Mat 15:9 Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”. Mat 11:15 Cine are urechi de auzit să audă.

    • Paul222 zice:

      Prietene sectant, te afli in inselare. Nu exista numai biblia, exista si Sfanta Traditie! Parintele Cleopa explica!

      Ce este Sfânta Tradiţie, pe care voi, ortodocşii, o socotiţi al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o puneţi în egalitate cu dumnezeiasca Scriptură?
      Preotul: Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt şi curentul viu al vieţii Bisericii, fiind al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi, ca atare, având aceeaşi autoritate ca şi Sfânta Scriptură.
      De la Adam şi până la sfârşitul lui Avraam au trecut 3678 de ani, şi cu 430 de ani, cât au stat israeliţii robi în Egipt (Gal. cap. 3), fac 4108 ani. În aceşti ani, nici Sfânta Scriptură nu a fost şi nici sâmbăta nu s-a ţinut ca sărbătoare de vreun popor. Timp de atâtea mii de ani, oamenii cei credincioşi şi aleşi ai lui Dumnezeu s-au povăţuit pe calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie, adică după învăţătura despre Dumnezeu însuşită prin viu grai; şi numai vreme de 1400 ani – cât a fost de la Moise până la venirea Domnului – s-au călăuzit şi de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.
      După cum mai înainte de a se scrie cărţile Vechiului Testament lumea s-a povăţuit la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie (predania prin viu grai), tot astfel, mai înainte de a se scrie cărţile Noului Testament, Sfânta Tradiţie a fost dreptarul după care primii creştini s-au povăţuit la calea mântuirii. Primul care a semănat învăţăturile Noului Testament prin viu grai în urechile oamenilor a fost Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani şi jumătate cât a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neîncetat în această vreme a învăţat poporul.
      Iar după ce Şi-a împlinit ascultarea către Părintele Său, pe Apostolii Săi nu i-a trimis să scrie, ci să propovăduiască la toată lumea Evanghelia, spunându-le: Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).
      Din ziua întemeierii ei, anul 33 d.Hr., şi până în anul 44 d.Hr., când Sfântul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fără Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfânta Tradiţie, din care o parte va fi consemnată mai târziu în scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins că sunt inspirate şi scrise de Sfinţii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea trăia adevărul Evangheliei mai înainte ca el să fi fost scris, îl trăia prin Tradiţie.
      Aşadar, iată ce este Sfânta Tradiţie: izvorul şi rădăcina ambelor Testamente – al celui Vechi şi al celui Nou – şi de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o socotim ca având aceeaşi autoritate şi însemnătate ca şi Sfânta Scriptură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s