Părintele Cleopa Ilie: Noi erezii şi secte. Teosofii

corabia_ortodoxa

Călăuză în Credinţa Ortodoxă.

Capitolul 3

10. Teosofii

Numele lor provine de la învăţătura pe care o numesc teosofie, adică înţelepciune divină. Locul de baştină al teosofiei este, probabil, India, timpul apariţiei ei fiind îndepărtat.

În Europa, teosofia s-a ivit prin anul 1875, datorită rusoaicei Helena Petrovna Blavatsky, o femeie de moravuri uşoare, conştientă de starea păcătoşeniei sale. În urma unei călătorii în America de Nord, H.P. Blavatsky ajunge la New York, unde intră în legătură cu spiritiştii. Făcând cunoştinţă cu colonelul J. Olcott, înfiinţează la New York, împreună cu acesta, o societate teosofică. Din New York, H. P. Blavatsky pleacă în India, unde a convertit un baron – de Palme – care, la moartea sa, lasă societăţii teosofice o avere considerabilă.

Teosofia a pătruns şi la noi, centre teosofice mai însemnate fiind la Bucureşti (cu Zoe Palade, Maria Sachelarie, Mircea Neniţescu etc), Craiova, Timişoara ş.a.

Teosofii sunt împărţiţi în câteva secte greu de deosebit una de alta. În general, se apropie de spiritişti, cu care uneori pot fi uşor confundaţi.

Fiind un sistem filosofic religios, teosofia poate pătrunde numai în clasa cultă.

Temeiurile învăţăturii teosofice sunt expuse în cartea luiH. P. Blavatsky: „Secret doctrine” (Doctrina secretă).Iată câteva puncte din doctrina teosofică:

a) Legea generală a naturii este legea karmei, pe bazacăreia, fiecare faptă are urmări, care sunt apoi cauze ale altorfapte sau activităţi, iar acestea, la rândul lor, devin iarăşicauze ale altor fapte şi aşa mai departe, până ce urmeazăliniştea deplină, în care încetează orice activitate;

b) Sufletul după moarte se reîntrupează (reîncarnează) demai multe ori, spre a se curaţi, până când ajunge desăvârşit şiegal cu Dumnezeu. Starea aceasta de perfecţiune este nirvana,sau suprema fericire şi constă în împreunarea sufletelor într-untot unitar, în Dumnezeire. Reîncarnarea este necesară tuturor,în scopul purificării şi perfecţionării;

c) Moartea nu este altceva decât trecerea sufletului dintr-uncorp în altul sau dintr-o viaţă, în alta. Pe patul de moarte, omulchiar îşi poate alege părinţii din viaţa în care urmează să sereîncarneze. Când omul moare, sufletul părăseşte corpul fizic şiîmbracă un corp astral; apoi trece într-un corp mintal, luând oformă infinită şi devenind astfel o fiinţă eterică, fără sex;

d) Tot ce există există în mod necesar, căci evolueazăspre bine;

e) Nu există iad sau munci. Mântuirea vine în modnecesar, prin evoluţia sufletului în şirul de vieţi prin care trece,până ce ajunge în nirvana. Suferinţele prin care evoluează omul în diferitele lui vieţi către nirvana, acesta este iadul;

f) În nirvana, toţi vom fi una;

g) Dumnezeu nu este transcendent, ci imanent, în natură;

h) Nu există îngeri răi sau diavoli. Mânia, invidia, răutatea, deşertăciunea, răzbunarea e t c , iată dracii din noi; alţii nu mai există;

i) Iisus Hristos n-a fost Fiul lui Dumnezeu şi Răscumpărător al lumii, pentru că oamenii se răscumpără singuri, purificându-se prin reîncarnări. El a fost numai o pildă de perfecţiune;

j) Fiecare epocă îşi are Mântuitorul ei propriu, potrivit cu gradul de civilizaţie şi de dezvoltare spirituală al ei. Astfel, a fost Buda în epoca lui, apoi, în altă epocă, Iisus Hristos, iar acum, în epoca modernă, când doctrinele lui Buda şi Hristos au rămas neîndestulătoare şi se cere un nou mântuitor cu o doctrină mai potrivită nivelului intelectual înalt al epocii, acesta este Krishnamurti;

k) Se înlătură dogmele şi autorităţile bisericeşti;

Orice religie, într-o oarecare măsură, relativ mică, este expresia voinţei lui Dumnezeu şi descoperă o oarecare parte de adevăr. Iar teosofia este adevărul curat şi întreg;

m) Lumea aceasta va trece printr-o prefacere cosmică, transformându-se într-un continent nou, regenerat;

n) Mai există o lume, astrală, în care vom ajunge şi noi, ce cuprinde locuitori, animale şi alte fiinţe; sufletele oamenilor se duc acolo ca spirite;

o) Nu numai oamenii, ci toate vieţuitoarele au suflet nemuritor şi, de aceea, nu se cuvine a fi ucise; consumarea de carne de animale este interzisă;

p) Scopul ultim al vieţii este „frăţia universală”, care nu este un vis, o concepţie poetică, ci o condiţie esenţială şi, de aceea, trebuie să existe;

r) Scopul pe care îl urmăreşte teosofia este de a forma un sâmbure de înfrăţire universală, fără deosebire de rasă, limbă, credinţă etc. În societatea teosofică, poate intra oricine, de orice credinţă;

s) Limbajul tehnic şi ideile fundamentale ale teosofilor provin, după ei, din vechile secrete ale Cabalei, care li s-ar fi transmis prin viu grai până azi, întreagă şi neschimbată, chiar cu magia şi astrologia ei.

În toată doctrina teosofică, influenţa budismului este vizibilă şi covârşitoare, teosofia fiind mult mai apropiată de budism decât de creştinism. Cu creştinismul n-are aproape nimic comun. De aceea, ea nu este o sectă creştină, ci o sectă religioasă şi filosofico-mistică, ivită şi printre creştini, având la bază un amestec întunecos de idei luate din riturile popoarelor orientale.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în Credinţa Ortodoxă, apărută cu binecuvântarea P.S. Eftimie, Episcopul Romanului, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 2000.

 

 Vedeţi şi:

Vechi erezii

Marea schismă

Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte doctrinare mai importante

Uniaţia

Baptiştii

Adventiştii

Martorii lui Iehova

Penticostalii

Evangheliştii

Nazarenii sau Pocăiţii

Secerătorii. Inochentiştii. Tudoriştii.

Spiritiştii

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX, Misionarism (Misiologie), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Părintele Cleopa Ilie: Noi erezii şi secte. Teosofii

  1. Teosofia este, într-adevăr, „un sistem filosofic religios”, ea însă nu are nimic în comun cu creştinismul.

    În tinereţe, am citit, cu mare atenţie, teosofie (scrierile lui Rudolf Steiner), fiind în căutarea lui Dumnezeu şi neştiind, la vremea aceea, că nu tot cel ce vorbeşte despre dumnezeu se referă la Adevăratul Dumnezeu. Aveam să aflu aceasta din propria-mi experienţă în „suprasensibi” (termen teosofic ce desemnează realitatea nevăzută).

    Mare a fost mila lui Dumnezeu faţă de mine şi ajutorul pe care El mi l-a dat, ca, după o serioasă incursiune în teosofie, să pot discerne duhurile pe care le întâlneam în experienţele mele. Şi pot depune acum mărturie, având şi termen de comparaţie în experienţa mea ulterioară în Biserica Ortodoxă, că teosofia se înşeală amarnic atunci când crede că ajunge la Dumnezeu: dumnezeul lui Steiner nu este altul decât potrivnicul lui Dumnezeu. Mi-a ajutat Dumnezeu şi am simţit lucrul acesta şi numai când m-am împotrivit celui ce se dăduse drept dumnezeu, abia atunci acela nu şi-a mai ascuns de mine adevărata identitate. Dacă nu m-a putut minţi până la capăt, a trecut la ofensivă: m-a ameninţat în multe feluri, a căutat să mă înfricoşeze ori să mă arunce în deznădejde, dar îmi rânduise Bunul Dumnezeu un Părinte minunat, cu ajutorul căruia am trecut cu bine peste toate. Ura vrăjmaşului faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni e de neînchipuit pentru cine nu l-a întâlnit. Dar dragostea lui Dumnezeu covârşeşte ura potrivnicului.

    Nu voi putea niciodată să mulţumesc îndeajuns lui Dumnezeu pentru dragostea Sa faţă de mine. Şi, dacă pe mine, care eram în prăpatia întunecată a morţii sufleteşti, m-a putut lumina, El poate lumina pe oricine, numai omul să vrea să cunoască Lumina Adevărului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s