Părintele Cleopa Ilie: Noi erezii şi secte. Concluzii.

corabia_ortodoxaCălăuză în Credinţa Ortodoxă.

Capitolul 3

Concluzii

Din această scurtă privire istorică de mai sus asupra sectelor, rezultă următoarele concluzii:

1. Toate sectele sunt de dată recentă, căci istoria nu le cunoaşte, după cum – poate tocmai de aceea – nici ele nu cunosc şi nu recunosc istoria. Deci n-au dovada unei continuităţi apostolice – de la Apostolii Domnului – şi n-au în ele garanţia adevărului.

2. Aproape toate sectele au fost născocite de oameni neînvăţaţi, sau cel puţin fără o pregătire îndestulătoare, necesară înţelegerii şi aprofundării Scripturii. Pregătirea lor nu le-ar fi putut garanta competenţa tâlcuirii nici măcar a unui articol de ziar sau a unui text profan oarecare, oricât de iluminaţi sau preţioşi s-ar pretinde a fi. Ei vorbesc în numele religiei cam cu aceeaşi competenţă cu care ar vorbi lăcătuşii în numele agriculturii, semidocţii şi analfabeţii în numele ştiinţei şi al progresului sau agricultorii în numele astronomiei. De necontestat este faptul că doctrinele lor n-au reprezentat un pas înainte în tâlcuirea şi aprofundarea Bibliei, ci, dimpotrivă, au dat dovadă numai de nepricepere şi de misticism fanatic şi bolnăvicios.

3. Cele mai multe secte din ţara noastră sunt de provenienţă străină, unele din ele fiind sădite cu scop vădit împotriva neamului nostru românesc.

4. Unele s-au născut din liberalismul protestant, ca reacţie împotriva îngrădirilor dogmatice ale Bisericii Catolice, iar altele provin dintr-un habotnicism care n-a fost mulţumit cu gradul de pietate şi disciplină al Bisericii Ortodoxe[1].

5. Fiecare sectă a căutat să aducă ceva nou, propriu numai ei, prin care să se caracterizeze şi să se deosebească detoate celelalte secte.

6. Fiecare sectă aparte precum şi toate la un loc – sunt numai forme diferite de manifestare a neînlăturatului sectarism, care de veacuri a bântuit şi a hărţuit Biserica lui Hristos şi apoi cu ruşine s-a stins prin puterea şi înţelepciunea lui Hristos, care este Capul şi Mirele Bisericii.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în Credinţa Ortodoxă, apărută cu binecuvântarea P.S. Eftimie, Episcopul Romanului, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 2000.

Vedeţi şi:

Vechi erezii

Marea schismă

Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte doctrinare mai importante

Uniaţia

Baptiştii

Adventiştii

Martorii lui Iehova

Penticostalii

Evangheliştii

Nazarenii sau Pocăiţii

Secerătorii. Inochentiştii. Tudoriştii.

Teosofii

Spiritiştii

 


[1] Alţi sectari la noi în ţară mai sunt: lipovenii, stundiştii, molocanii ş.a. Dar, fiindcă sunt prea puţini la noi şi nu constituie o primejdie pentru credinţa noastră, nu ne-am ocupat de ei cu mai multă atenţie.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX, Misionarism (Misiologie), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s