Sfântul Nicolae Cabasila: Laudă lui Ioachim şi Anei, părinţii Fecioarei

Sfintii Ioachim si AnaSursa icoanei aici

Nu ar fi deloc cuviincios a-i trece sub tăcere pe binefăcătorii neamului nostru, nepomenind nici una, ori aproape nici una din binefacerile lor, astfel încât lumea întreagă, dacă nu ar avea decât un singur glas, tot nu ar fi de ajuns pentru a le mulţumi. Căci, dacă e nevoie de osteneala lucrătorilor pentru a fi împlinit tot ceea ce e de trebuniţă, u cât mai mult atunci ştie cel care rânduieşte lucrul cu înţelepciunea sa şi, pe lângă iscusinţa sa, el are tot materialul trebuincios – câtă mare mulţime de laude nu ar fi de-ajuns pentru voi – o, însoţire preafericită! – pe care Dumnezeu a binevoit să o folosească pentru cea mai desăvârşită şi cea mai slăvită lucrare a tuturor veacurilor, cea mai tainică şi cea mai folositoare dintre toate – vreau să zic pentru înveşmântarea Sa cu trup, pentru naşterea Sa printre oameni, luându-Şi Maică din noi.

Căci, chiar dacă smintelile trebuie să vină şi, în acelaşi timp, s-a zis: vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18, 7), totuşi, printre toţi cei ce au fost buni şi vrednici a-şi primi cinstea de la ceilalţi, printre cei care au fost hărăziţi pntru a dobândi ceea ce este de folos namului omenesc, voi sunteţi cei mai buni şi cei mai vrednici.

Or, voi sunteţi cu atât mai presus de ceilalţi – căpeenii şi dătători de legi, prţi şi cârmuitori ai noroadelor – şi decâ cei ce au luptat pentru cei de-un neam cu ei, cu cât, cele ce voi aţi făcut pentru oameni se arată, puse lângă isprăvile acelora, ca fiind ceva nemai auzit. Căci, dacă pentru a ţine în viaţă firea căzută şi pentru ca firea omenească să dăinuiască în faţa potopului, prin câţiva puţini, un singur om a fost ales – Noe, cel mai drept dintre cei care vieţuiau atunci; şi, dacă pentru a-i slobozi pe evrei era nevoie de un cârmuitor – şi, dintre mulţi, singur Moise a căpătat această cinste – el care, spre osebire de oamenii vremii sale, şi-a făcut sufletul lucrător în toate virtuţile – de a-L putea vedea pe Dumnezeu şi a-I auzi glasul; dacă, pentru a dobândi pământul făgăduit, a fost de ajuns vestitul Iosua al lui Navi şi dacă, înaintea lor, Avraam dobândise ca pecete a sfinţeniei sale să ajungă părintele unui norod învăţat să-L proslăvească pe Dumnezeu; şi, în sfârşit, dacă, printre toţi cei care au fost folositori neamului omenesc, nu s-ar fi găsit nici unul care să nu fi fost mai întâi lucrător a tot binele, făcându-se astfel începătorie semenilor lor – atunci când Domnul a trebuit să slobozească întreaga zidire din tirania diavolilor, să pună început nemuririi în viaţa celor muritori şi să pună în lucrare viaţa îngerească în sufletele oamenilor şi, ca să spunem totul, să unească pământul cu cerul, ce am putea spune mai mult despre Ioachim şi Ana – cei pe care e firesc să-i socotim a fi lucrători – despre cei de care Dumnezeu a avut nevoie, ca de nişte unelte şi împreună-lucrători ai iubirii Sale de oameni, pentru a revărsa în lume, minunatul Său har?

Dacă e limpede că mânia şi pedeapsa – de care e firesc să fie loviţi cei răi – le sunt trimise prin îngerii cei răi, bunătăţile sunt date prin îngerii cei buni – şi cel mai mare bine ese făcut oamenilor prin cei mai mari binefăcători. Deci, lui Moise, lui Noe, lui Avraam şi tuturor de pe urma cărora neamul nostru a dobândit folos, trebuie să le fiţi mai presus în dreptate, pentru că sunteţi mai drepţi decât ei, căci aţi păzit şi mai bine poruncile şi, după adevăr, se cuvine să fiţi, mai mult decât toţi aceştia, prieteni ai lui Dumnezeu. În sfârşit, faptul că aţi primit de la Dumnezeu putinţa unor asemenea izbânzică aţi fost ridicaţi, pentru această pricină, la o asemenea cinste, este o dovadă strălucitoare că voi aţi păzit Legea mai mult decât toţi ceilalţi, că i-aţi întrecut pe toţi în dreptate. Dacă se cuine să înmpinăm roada voastră cu numirea de „Fecioara binecuvântată” – şi s-a zis că după roadele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7, 16) – ce am putea spune mai mult? Ori, nu este doar de la fire că voi aţi avut prunc, ci a fost o lucrare de rugăciune şi dreptate – şi chiar dacă nu era îngăduită firii omeneşti o naştere mai presus de fire ca aceasta, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Iar Dumnezeu v-a dăruit-o ca răspuns la rugăciunile voastre, dar tăria nebiruită a acestor rugăciuni a fost covârşită de statornicia şi puterea virtuţii voastre. Sau, mai bine a zice: Dumnezeu în dar trimite părinţilor naşterile care îi fac fericiţi – ori, e cu neputinţă ca Dumnezeu să fie părtinitor în această privinţă, El Care cântăreşte totul în talerele balanţei – şi El alege pe cei care vor primi darurile Sale din belşug şi, de asemenea, socotesc eu că după cunună putem cunoaşte atletul.

De altfel, întrucât harul este desăvârşirea Legii – şi noi ştim că ceea ce este nou este roada a ceva vechi, dar că nu poate fi rod din ceea ce încă nu e desăvârşit – se adevereşte că voi aţi făcut să crească întru desăvârşire pârga Legii – altfel, voi n-aţi fi adus comoara harului, roada darului, pe Fecioara. Şi, dacă Dumnezeu, în dreptatea Sa, află pe cel credincios întru puţine vrednic de a primi mai multe, oare n-aţi arătat voi într-un chip vădit că aţi păzit mai bine Legea şi că aţi cinstit mai mult decât toţi ceilalţi Cortul Mărturiei, aşa încât voi singuri dintre toţi oamenii aţi adus şi chiar aţi ridicat voi înşivă Cort lui Dumnezeu – mai presus decât celălalt, ce era asemeni unei oglindiri sau umbre? Căci voi nu v-aţi fi învrednicit de lucruri mari dacă nu le-aţi fi plinit pe cele mici şi n-aţi fi primit adevărul dacă nu v-aţi fi îngrijit de umbra adevărului.

Aşa cum este firesc ca Mântuitorul – pentru a aduce o Nouă Lege – să împlinească toată dreptatea Legii celei Vechi, în acelaşi chip şi voi, ajunşi în pragul Legii celei Noi şi pregătiţi fiind să întâmpinaţi Templul harului, era nevoie ca să fiţi păzitori întocmai ai Legii – căci harul este plinătatea Legii. Cum, deci, aţi fi putut voi plini ceva ce încă lipsea, dacă n-aţi fi fost înturnaţi de ceea ce era? În sfârşit, cum să pui bolta care încununează Legea, fără a fi ridicat mai întâi întreaga întăritură? Este limpede că răutatea evreilor era mare, în măsură de a fi vrut să facă să piară Legea şi să spargă tablele pe care aceasta era scrisă – căci Moise n-a putut suferi să încredinţeze urechilor cufundate în beţie ceea ce el primise după vreme de postire şi cumpătare a minţii şi după atâta trudă. Dar voi aţi făcut loc Fecioarei, aţi plăsmuit această carte vie care nu cuprinde numai Legea, ci chiar pe Însuşi Legiuitorul – şi acest lucru grăieşte din nou limpede spre cinstea bunului vostru nume. În sfârşit, după ce aţi postit şi Laţi ascultat pe Dumnezeu – precum odinioară Moise – aţi fost răsplătiţi, dar într-alt chip decât el. Căci el a primit o Lege care trebuia să fie în scurt timp lepădată şi astfel voi aţi primit sângele care încheie Noul Legământ, sângele pe care Dumnezeu l-a luat asupra Lui, pentru a intra în Snta Sfintelor şi a dobândi o veşnică răscumpărare, după cum grăieşte Apostolul (Evrei 9, 12).

Este, prin urmare, vreo gură mai sfântă decât acestea care au fost astfel vrednice de a ridica glasul către Dumnezeu? Care jertfe ar putea fi mai plăcute lui Dumnezeu? Ce jertfelnice sunt mai sfinte? Căci era nevoie de această rădăcină şi era de trebuinţă ca Maica lui Dumnezeu să ia un trup duhovnicesc pe această cale. Trebuia ca această Maică să fie mai aproape de Dumnezeu mai mult decât toţi oamenii şi ca drumul urmat să fi fost puterea rugăciunii; trebuia ca ea să fi folosit mijloacele cele mai potrivite pentru intrarea în viaţă, ea, care i-a adus din nou pe oameni în unire cu Dumnezeu, stingând ura dintre ei, deschizând prin rugăciunile salecale cerului şi stricând peretele despărţitor. De bună seamă, acelaşi lucru s-a întâmplat şi altora, care s-au născut ca dar al rugăciunii înainte sau după Maica Domnului, dar ea este cea în care se află în chip adeverit pricina acestui lucru, întrucât ea este cea care ne-a deschis tuturor comoara darurilor dumnezeieşti – şi nu doar celor care au venit după ea, căci ei îi datorăm de asemenea şi ceea ce ni s-a întâmpla înainte. Tot ceea ce li s-a întâmplat celor dinainte izvorăşte din acestea: aşa precum umbra are forma trupului, tot astfel cei din vechime priveau către cele noi; aşa că ea era podoaba tuturor, chiar înainte de a fi adusă la viaţă – tot astfel precum Dumnezeu, în vederea naşterii Sale, o împodobise dinainte pe Maica Sa cu toată cinstea.

Din această pricină, nu s-a întâmplat la fel, nici asemănător, pentru ei şi pentru Preacurata, precum nu se întâmplă la fel nici pentru umbră sau urmă şi pentru adevăr sau realitate. La cei de demult, se vorbea de sângele curăţitor de păcat înainte de Marea Jertfă; era aceeaşi legătură între acestea ca şi aici între chipurile lucrurilor şi numele lor, căci, atât sângele, cât şi jertfa sunt pentru păcat. Ea singură a fost lucrarea unei sfine rugăciuni în care nu se găseşte nimic rău; ea singură a fost un dar al lui Dumnezeu, vrednică totodată de a fi dăruită din ricina rugciunii şi de a fi primită de cei care o ceruseră, cci nici mâna care a dăruit, nici cecare a primit n-au avut nicio pricină de părere de rău din partea ei.

De aici, se vede că firea nu a putut ajuta cu nimic la naşterea Preacuratei, ci Dumnezeu, Cel chemat în rugăciune e Cel Care a făcut totul şi El este Cel Care a creat-o pe Pururea Fericita, pentru a o spune astfel în chip vădit – trecând cu vederea puterea firii ca şi atunci când l-a zămislit pe omul cel dintâi. De altfel, Fecioara este cu adevărat omul cel dintâi, întrucât ea a fost prima şi singura prin care s-a descoperit firea omenească. Şi iată cum: Fecioara, podoabă desăvârşită a omenirii

 

Sfântul Nicolae Cabasila, Trei Omilii (la Naşterea, la Bunavestire şi la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu), Editura Icos, 1999.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sfântul Nicolae Cabasila: Laudă lui Ioachim şi Anei, părinţii Fecioarei

  1. Pingback: Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana | albastru de...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s