Sfârşitul „stupidului secol” XIX, începutul modernităţii în artele plastice

Sfârşitul „stupidului secol” XIX, începutul modernităţii în artele plastice

Secolul XIX este cel în care s-au făcut paşi uriaşi în toate domeniile existenţei sociale: politic, a avut loc valul de revoluţii de la 1848, din punct de vedere al ştiinţei şi tehnicii s-au petrecut cele mai mari cuceriri în industrie; cultura nu putea rămâne mai prejos, astfel încât acum au apărut şi s-au suprapus mai multe curente artistice. În artele plastice, modificarea majoră a fost aceea a pictorilor care au ieşit la peisaj; „pleinairiştii” se numesc ei în Franţa, Şcoala de la Barbizon este cea care îi reprezintă, care s-a finalizat prin fenomenul ce s-a numit chiar de atunci „impresionism”, şi care a revoluţionat arta, atât din punct de vedere tehnic cât şi al tematicilor.

Este cunoscut marele scandal pe care l-a provocat pânza lui Manet „Dejun în iarbă”, care, din punct de vedere tehnic, nu se deosebea fundamental de ceea ce se făcuse până atunci, dar tematic era o noutate refuzată de mediile academiste, prin prezenţa nudurilor feminine printre bărbaţii în costume încheiate până la bărbie, la un picnic. Impresioniştii aduceau deci noutatea tehnică şi tematică.

Cea tehnică era abordarea culorii în strânsă legătură cu lumina însăşi: pictorii transpun volumetrica şi figuraţia în pete de culoare, în aşa fel încât de la o anumită distanţă să se vadă un tot unitar. Este posibilitatea marelui spectacol pe care a oferit-o artiştilor pictarea în aer liber. Ei au constatat că, pictând în aer liber, nu mai ştiu să stăpânească culorile aşa cum o făcuseră în atelier. În atelier, unde era lumină dirijată dintr-un anume unghi, aproape într-un fel de regie, poate chiar cu draperii grele lăsate la ferestre, culorile erau obţinute într-un anume fel răspunzând la această lumină. În momentul în care au ieşit la peisaj, şi-au dat seama că nu mai ştiu mânui culorile, şi că ROGVAIV-ul lui Newton, descoperit pe la 1700, era minunea ştiinţei pe care erau chemaţi să o utilizeze. Datorită luminii, ochiul omenesc, el însuşi un complex de lentile, vede volumul, obiectele, descompuse, şi le recompune în chiar procesul vederii. Pictorii au avut capacitatea să sesizeze modalitatea prin care ochiul descompune, şi au descompus subiectele în expresia plastică, pentru ca privitorul să le vadă unitar.

Aşa se face că ultimii treizeci de ani ai secolului XIX au fost dominaţi de impresionişti şi de cei ce intrau în dialog cu ei şi cu metodele lor (Cézanne, stilul Art Nouveau, expresioniştii, simboliştii francezi ai grupului Les Nabis, fauvii). Cât priveşte pasul propriu-zis în secolul XX, acesta s-a făcut mai ales în ceea ce E. H. Gombrich numeşte „criza reprezentării”, un transfer de la o abordare căreia i s-ar putea spune, cu un termen general, „realistă”, către una „subiectivă”, o întoarcere a obiectivului artistului către propriul interior mai degrabă decât spre exterior. Tendinţa este de a aşterne pe pânză „ceea ce ştim” şi „ceea ce simţim”, iar nu „ceea ce vedem”, ca până atunci. Arta îşi va propune în viitor să schimbe aparenţa lucrurilor, deoarece oricine îşi dă seama că sentimentele influenţează modul nostru de a vedea lucrurile şi, încă şi mai mult, amintirea pe care le-o păstrăm, astfel că aceeaşi privelişte ne apare mereu schimbată, potrivit stării noastre sufleteşti.

Secolul XX va manifesta deci o tendinţă spre expresivitate, structură şi simplitate, generată mai ales de experimentele celor trei rebeli solitari, Van Gogh, părintele expresionismului, Gauguin, reperul simboliştilor grupului Les Nabis, şi Paul Cézanne. Acesta din urmă a căutat întotdeauna să sugereze profunzimea fără a sacrifica strălucirea culorilor şi să realizeze o compoziţie ordonată fără a renunţa la profunzime, fapt care l-a făcut, în cele din urmă, să sacrifice singurul lucru pe care îl putea sacrifica la nevoie, anume „corectitudinea” convenţională a conturului. A încercat deci să împace metodele impresioniste cu o uriaşă nevoie lăuntrică de ordine, tendinţă ce se va regăsi mai târziu şi la anumiţi pictori români şi va duce, în acelaşi timp, la soluţia artistică a cubismului, care a luat naştere în Franţa.

Vincent Van Gogh a renunţat şi el la reproducerea fotografic exactă a naturii şi a fost preocupat de încercarea de a folosi tehnica picturală impresionistă şi pointillistă din puncte şi tuşe de culoare pură în exprimarea simţămintelor sale, şi nu doar ca un mijloc de a diviza culoarea. Expresionismul pe care el l-a generat şi-a aflat principalul ecou în Germania, dar şi în opera unor pictori cum ar fi belgianul James Ensor. Deoarece Van Gogh visa o confrerie a artiştilor asemănătoare cu cea a prerafaeliţilor din Anglia, a lucrat la un moment dat şi a locuit  o vreme împreună cu Paul Gauguin, în Province.

Acesta însă avea un tip de personalitate care a dus curând la ciocniri violente între el şi prietenul său, astfel că ideea comunităţii artistice a pierit înainte de a se naşte. Gauguin a pus bazele anumitor tipuri de primitivism prin tehnica sa, ce consta în simplificarea contururilor formelor prin utilizarea unor suprafeţe mari în tonuri violente; operele impresioniştilor păreau prea subtile faţă de intensitatea şi simplitatea după care tânjea Gauguin. Deşi nu i-a influenţat direct aparent, simboliştii Les Nabis îl recunosc ca precursor.

În linia lui Gauguin şi Van Gogh, care îi îndemnaseră pe pictori spre adoptarea tehnicii unui cromatism pur şi imediat, au început să expună în 1905 la Paris les Fauves, „fiarele sălbatice”, ce îşi datorează numele dispreţului lor făţiş pentru formele naturii şi gustului lor pentru culorile violente. Cel mai vestit dintre ei, Henri Matisse, a continuat drumul deschis de explorările lui Pierre Bonnard, dar, în timp ce acesta căuta să păstreze impresia de lumină şi strălucire, Matisse mergea mult mai departe, transfigurând impresiile vizuale pe plan decorativ. 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s