Poezia, cale de recuperare a Chipului Treimic

coperta daniel turceaÎn ciuda faptului că despre Daniel Turcea s-a scris mult, majoritatea cronicilor au fost interesate mai degrabă de valențele literare, de reușitele ce țin de abilitatea versificatorului și prea puțin de zbuciumul lăuntric al unuia dintre marii poeți ai veacului XX. Mă voi feri, așadar, să realizez o critică literară a textului și mă voi îndrepta către o variantă dragă mie, având în centru nevoia de confesiune, implicit de validare a unor trăiri în parte similare.

De fapt, rândurile de față sunt prilejuite de apariția la Editura Doxologia a unui volum cu totul remarcabil. Cartea tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan echivalează cu un testament macro-poetic semnat Daniel Turcea. Ediția de față, îngrijită de Lucia Turcea și Pr. Sever Negrescu adună sub titlul Epifania “cele din urmă poeme de dragoste creștină.” Povestea fericită a cărții e prilejuită de sora poetului, Cristina – Lucia Turcea care în 2004, în Ajunul Bunei Vestiri, a donat Părintelui Mitropolit Teofan toate manuscrisele ce aveau un caracter religios, precum și o serie de caiete cu însemnări, desene, scrisori, inclusiv acte. Sub forma unui tot cu întreită forță de autoreprezentare, Epifania răspunde perfect peste timp dorinței poetului de a fi “călăuză spre mântuire.” Mai mult, se pare că acesta este doar primul volum dintr-o serie Daniel Turcea ce urmează a vedea lumina tiparului la editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Capacitatea de a obiectiva Adevărul este într-atât de puternică și nedisimulată, încât cu greu materia lirică și-ar putea găsi un corespondent în lirica românească. Desigur, poezie creștină s-a scris, se va mai scrie. Însă versul lui Daniel Turcea este însă unul atemporal. Nimeni nu ar putea demonstra că discursul său însumează exclusiv din datele ființei contemporane, după cum nimeni nu ar putea să acrediteze ideea conform căreia avem de-a face cu o poezie grandilocventă, declamativă, de o retorică învechită. La adăpostul canoanelor, Epifania se instituie într-o inițiere ce amintește de Ioan Scărarul – de văzut un text precum “”Respirație.”

Plecând de la constatarea că “lumea nu are decât o singură justificare – învierea”, autorul dă formă unor energii tainice, străluminând dincolo de timp tărâmul celui de-al doilea Ierusalim. Mântuirea presupune urcușul pe scara pocăinței: “de nu te vei apropia de taina / desăvârșită, / de nu o vei trăi, / de nu-ți va fi foame și sete / de ea, de dreptate, / de nu vei fi sigur pe puținele tale fapte, / pe sărăcia gândurilor tale, / lipsit vei fi și aici, și acolo / de fericita înțelepciune. // de nu-ți vor fi zilele / o cărare a treptelor, / stearpă va fi lacrima ta” (“O cântare a treptelor”). Această poezie a luminii arhetipale se află la granița dintre versul psaltic, odă ori aduce aminte de imnele Sfântului Simeon Noul Teolog. Părțile ce constituie materia volumului sunt contrapunctate, de altfel, de moto-uri din gândirea Sfântului Simeon. “A fi în Treime, înseamnă a fi în iubire” – iar iubirea este matrice ființială pentru Cuvântul ziditor. Primul text are valoarea unei arte poetice, acesta explicitând indirect rolul pe care îl are poetul în lume, și inventariind “uneltele” cu ajutorul cărora stihurile prind contur. Cu certitudine, adevărata descriere a lumii se face numai prin iubire, singura modalitate de a pre-gusta din eternitatea în parte intuită. “Poetul se aduce pe sine ardere de tot. Trupul să fie ca rugul aprins.” Mult mai explicite sunt “Izvorul” și “Bucurie” – textele practic echivalează formele înalte ale poeziei cu o adevărată Liturghie. Citez: “Lumină / în mine ca-n ceruri răsari, / Trup și Sânge, / Pâine și vin, / îngerii nu îndrăznesc să privească / Potirul, dumnezeiasca / Hrana / și cum, din pământ / fiind, să cuprind, cort să-I fiu / și altar / Celui ce-n ceruri de har / nu se poate, de îngeri, în cer / să Se cuprindă / și cum / întreg / să le am / Dumnezeu, / în mine, / și să mă apropii / de eternitate, mereu” (“Bucurie”). Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să poată completa firea omenească cu „slava” Sa, a trebuit să-Și facă proprie această fire prin Întrupare, adică să se facă Ipostasul ei. Locul scripturistic clasic (al chenozei) pentru cele două stări se află la Filipeni 2, 6-11: „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător  făcându-se până la moarte, și încă moarte pe  cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit lui  nume, care este mai  presus de orice nume; ca întru numele Lui, tot genunchiul  să se plece, al celor cerești și al celor pământești și  al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl„. Din “Chemarea Fiului” aflăm cum “Sfatul Treimii / Sfatul negrăitei chemări a Fiului / Sfatul ce-mbrățișează / marginea veacurilor // a coborât și S-a smerit pe Sine / până la peștera cea mai săracă, / pentru a ne urca acolo unde / nici n-am gândit.” Cerul și pământul Adevărului e Sfânta Treime, cea care a îngăduit dintru începuturi odiseea cuvântului. Pentru versul lui Daniel Turcea “în fiecare duminică e Paști”, sărbătoare a revenirii noastre în Slava lui Dumnezeu, căci Puternic este Domnul: “iubire neînserată / întreit Sfântă, / în ea Trei strălucind, / subțire adiere, / Iubire, Înviere, / pace adâncă”. În afara Treimii, lumea nu e decât copie livrescă ce aduce aminte de deșertăciunea deșertăciunilor, pe filiera Miron Costin – Mihai Eminescu – Lucian Blaga: “lumea, ca firul de praf aplecând cumpăna / ca roua dimineții ce se pogoară.” Spovedania-iertarea se ridică la nivelul Tainei co-împărtășite în rânduiala firii ortodoxe, deoarece “oricine ai fi îmi ești frate.” Memoria Chipului re-înduhovnicește materia: “Așa ai făcut trupul, / ca pe-o biserică însuflețită, / atomii ca-n galaxii se rotesc / iar pielea este un cer îngenuncheat, / genele ca razele privirii, / – se va deschide atunci pământul pleoapelor – / buzele ca o pogorâre și ca o înălțare / Cuvânt și Duh împreună grăind” (“Așa ai făcut trupul”).

Poemele luminii motivează singurătățile efemere, poemele luminii mărturisesc Tainele; omul angajat într-o lectură serioasă a prezentului volum experiază ortodoxia, mistica răsăriteană. Acoperământul Maicii Domnului e semn al speranței și încrederii neîntrerupte. Aproape de forma acatistului, Daniel Turcea ne îngăduie veștmânt împărătesc: “Iată, îngerul, mirându-se, a strigat ție: / Bucură-te, singura ușă prin care a trecut singur Cuvântul! / Nard de preț, / izvor în pustie, / ești Fecioară a Bucuriei, / a Biruinței!” (“Maica Biruinței”) De o expresivitate rară sunt cele șapte rugăciuni din finalul volumului, un soi de florilegiu aparte ce mărturisesc iubirea ce se pogoară.

Am lăsat pentru final precizarea că prefața volumului e semnată de Dumitru Stăniloae. Dincolo de toate cuvintele mele, mai fericit ori mai neatent alese, judecățile de valoare ale Părintelui mi se par pe deplin lămuritoare: “Avem în față un volum de poezie categoric creștină, o poezie extraordinară, cum n-am avut în literatura noastră și cum nu este în lumea întreagă. O poezie de mare adâncime și căldură despre ortodoxie. O poezie care se va impune în lumea întreagă.

 

Marius Manta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Arta religioasa, Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Poezia, cale de recuperare a Chipului Treimic

  1. Nicu Pavil zice:

    Buna ziua,
    Va deranjez pentru doua minute venind la d-voastra cu rugamintea de a posta cateva randuri despre mine.Am nevoie de sprijinul d-voastra pentru a trece peste acest obstacol care a venit in viata mea acum o luna de zile.Mai multe detalii despre mine le gasiti pe pagina de blog:http://nicupavil.blogspot.ro/ sau pe pagina de facebook:https://www.facebook.com/NicuPavil?ref=hl
    Detalii despre mine le gasiti pe adresa de blog http://nicupavil.blogspot.ro/ sau pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/NicuPavil?ref=hl
    Va rog frumos sa-mi las un raspuns pe adresa mea de e-mail:nicupavil@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s