EDUCAȚIE PRIN ŞAH: Şah şi matematică

Piesele de sahAşa cum era normal, în ultimul timp, ca urmare a introducerii şahului în şcoli, au început dezbateri cu privire la folosirea acestuia ca instrument în educație. Fiind unul dintre cei care consideră că şahul i-a ajutat să devină mai buni în ceea ce şi-au ales să facă în viață şi observând nedumerirea multora cu privire la calitățile şahului ca instrument educațional, după discuțiile avute cu mai mulți prieteni, m-am hotărât să cuprind în rânduri câteva gânduri cu privire la acest subiect.

Şahul şi matematica

În opinia mea şahul, în sine, nu este altceva decât o matematică redusă şi aplicată. Avem de a face cu un spațiu în care se deplasează şi interacționează, după reguli bine precizate, două grupuri de 16 puncte. În cadrul fiecărui grup un anumit punct are valoare absolută şi dispariția sa coincide cu dispariția grupului respectiv. Scopul este să descoperim algoritmii cei mai buni pentru fiecare dintre grupuri, având ca țintă ajungerea la o concluzie cu privire la mărimea avantajului pe care îl are grupul care beneficiază de prima deplasare, prima mutare.

Fiind şahul o matematică redusă, se pune întrebarea: de ce să aloce copilul timp şahului şi să nu folosească acel timp pentru matematică în sine?

Un prim răspuns este relativ simplu: pentru că în toate trebuie să porneşti de la mic la mare. Până să ajungi să înțelegi noțiuni şi algoritmi complecşi este bine să exersezi pornind de la lucrurile cele mai simple. Din acest punct de vedere, şahul a dovedit că este suficient de simplu pentru a fi înțeles, în regulile sale de bază, de către copii cu vârste foarte mici.

Un alt aspect favorabil şahului este atractivitatea mai mare a studierii, față de matematică. Copilul va petrece mai mult timp jucând şah decât făcând probleme de matematică deoarece plictiseala apare mai repede în a doua situație. Cred că acest fapt se întâmplă deoarece şahul este suficient de complex şi variat, dar necesită învățarea unui număr mic de reguli pentru a putea fi practicat. În plus, partida de şah presupune o competiție directă şi imediată ceea ce stimulează (din păcate şi inhibă, dacă acest element nu este pus în valoare adecvat şi la momentul oportun). Cu matematica lucrurile nu stau chiar aşa. Sistemul competițional din timpul orelor de matematică de la şcoală nu cred că este tot atât de stimulant, iar concursurile extraşcolare sunt fie elitiste, fie mult prea relative. În orice caz, concursurile de matematică aduc bucuria victoriei pentru mult prea puțini copii.

Tot de atractivitate ține şi faptul că şahul lasă mult mai mult loc intuiției şi exprimării personalității copilului în alegerea algoritmilor. El ne arată că există mai multe soluții relativ egale ca eficiență şi eficacitate şi alegerea uneia dintre ele poate fi făcută din rațiuni psihologice sau sentimentale. Veți auzi mulți copii spunând “Joc aşa pentru că aşa îmi place mai mult!”, fără a putea fi acuzați că fac o greşeală. În matematică sunt rare situațiile în care ei descoperă mai multe modalități de a soluționa o problemă.

Şahul te ajută să socializezi, să te aproprii de oameni, mai mult decât matematica. Un om cu care ai jucat o singură partidă de şah îți descoperă mult despre sine, despre creativitatea şi coerența sa în gândire precum şi despre caracterul său; uneori poate chiar mai mult decât ți-ai dori sau şi-ar dori el însuşi. O partidă de şah poate reprezenta începutul unei cunoaşteri interpersonale care sa devină o prietenie veşnică.

Sistemul competițional din şah cred că este cel mai corect gândit. Subiectivitatea cu privire la valoarea şahistă competițională a unei persoane este redusă la minim prin faptul că este apreciată ca urmare a confruntării directe cu ceilalți şi pe baza unui algoritm matematic (calculul ELO) foarte relevant. În cazul unui şahist, atât el cât şi ceilalți ştiu cu precizie care îi este valoarea competițională: numărul de puncte elo pe care le-a acumulat. Nu putem spune acelaşi lucru despre valoarea şcolară sau, spre exemplu, despre valoarea profesională a unui medic. Aceasta ar trebui să îi facă pe cei care practică şahul mult mai obiectivi cu privire la aprecierea calităților proprii.

Ținând cont de cele afirmate până acum putem spune cu tărie faptul că şahul este un instrument educațional mai atractiv decât matematica care are şi el darul de dezvolta gândirea ordonată, logică, sistematică şi analitică, precum şi creativitatea, cel puțin în aceeaşi măsură în care o face aceasta din urmă. De asemenea, şahul are o latură socială mai dezvoltată şi un sistem de apreciere a valorii fiecărei persoane mult mai obiectiv.

Siluan Popescu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s