Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (4)

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici

Casiana

Furtuna îl pune pe om la grea încercare. Iar când se iscă furtuni în suflet, încercarea e şi mai grea. Fără furtună însă, nici marea nu se limpezeşte, nici sufletul.

Într-o zi de vară, pe la începutul postului Adormirii Maicii Domnului, Iulana se afla împreună cu doica sa la mănăstirea Mileşeva.

Sufletul îi era răscolit.

– Am venit să te vedem părinte, spuse doica. De când ai plecat, oraşul Saraievo e pustiu. Ai legat-o pe Iula. După Evanghelie, numai sfinţia ta poţi, dacă vrei, să o dezlegi.

Părintele Calistrat le primi cu dragostea unui tată. Le rândui să locuiască împreună cu închinătoarele care veneau la mormântul sfântului Sava. Dintre acestea, multe erau suferinde sau aveau copii bolnavi şi nădăjduiau să se tămăduiască prin rugăciune. Altele, care se vindecaseră în acest fel sau care primiseră în chip minunat împlinirea lucrului pentru care se rugaseră, aduceau acum, drept recunoştinţă, daruri pentru mânăstire. Mai erau şi fete logodite, care făgăduiseră, potrivit unui obicei din vechime, să slujească lui Dumnezeu şi Sfântului Sava timp de câteva luni, înainte de căsătorie. Aceste tinere munceau prin mănăstire: dereticau în biserică, lucrau la grădină, vedeau de vaci şi de oi, coseau, spălau, făceau de mâncare. Urmându-le pilda, Iula şi doica începură să muncească şi ele cot la cot cu dânsele. Părintele Calistrat le spuse cu bunătate:

– Nu, voi odihniţi-vă; nu trebuie să vă osteniţi. Ele sunt fete de la ţară, deprinse cu munca. Vouă, vă este destul să ţineţi post şi să mergeţi la biserică. Seara însă, căutaţi să staţi de vorbă cu ele. Chiar şi cei cu ştiinţă de carte pot învăţa multe în tovărăşia lor. Căci au sufletele pline de sfinţenie și de evlavie.

Iula primi din toată inima acest îndemn şi căuta să fie cât mai mult în preajma acestor femei simple, cu toate că, simţind că le stârnea milă cu cocoaşa sa, se sfia să se apropie de ele. Se perpelea ca pe jar. Dar se folosi mult de dânsele, mai ales văzând evlavia lor adâncă şi teama lor de Dumnezeu.

La început, îi spunea doicii:

– Simt că nu sunt bună de nimic; nu-s făcută nici pentru lume, nici pentru mânăstire.

Dar, încetul cu încetul, furtuna din inima sa începu să se potolească.
Iar după liturghia din ziua Adormirii, mărturisi:

– Doică, mi-ar plăcea mai mult să trăiesc aici decât în Saraievo.

Atât ea cât şi doica doriseră să se împărtăşească de Adormire.

Părintele Calistrat însă le spuse:

– Tu, doică, te poţi împărtăşi. Tu însă, Iulana, trebuie mai întâi să posteşti şase săptămâni. E un canon uşor. Ştii doar de ce!

Iula se împurpură la faţă, dar nu rosti niciun cuvânt.

Doica însă se grăbi să spună:

– O să postim amândouă, părinte, timp de şase săptămâni şi o să ne împărtăşim împreună. Cum m-ar răbda inima s-o ştiu pe Iula mea că ţine post de una singură?

– N-ar fi ţinut post de una singură, surâse părintele cu blândeţe; mai e cineva care i-ar fi tinut tovărăşie.

Căci părintele Calistrat postea totdeauna.

Iula începu să plângă. Plângea mult, mai ales noaptea. După ce trecu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, oamenii se întoarseră pe la casele lor. Prin mănăstire, nu mai rămaseră decât femeile bolnave şi cele care îşi aveau de împlinit făgăduinţa.

Într-o zi, Iula o chemă pe doică:

– Vino repede să-ţi arăt ceva. Şi îi arătă un mormânt mic, ascuns în iarbă.

– Uite ce scrie pe piatră: Monahia Pelaghia. Cum, doică? Se poate ca într-o mănăstire de călugări să trăiască şi o călugăriţă?

– Să-l întrebăm pe părintele Calistrat, copila mea.
Părintele Calistrat le lămuri că, sub stăpânirea turcă, dispăruseră mănăstirile de femei care înfloriseră odinioară în împărăţia sârbească. De aceea, puteai, nu o dată, găsi prin mănăstirile de călugări vieţuind vreo monahie mai în vârstă.

– Oare n-aş putea să mă fac şi eu călugăriţă? Cocoaşa doar îmi ţine loc de bătrâneţe!

– Nu, fata mea, acest lucru nu-i la îndemâna oricui, spuse părintele. Rar se ridică cineva la această stare. Şi doar dintre aceia care, pentru dragostea lui Hristos, se urăsc pe sine.

– Păi, eu, părinte, tocmai: îmi urăsc trupul! Îl dispreţuiesc, mi-e silă de el!

– Nu acesta-i lucrul de căpetenie; nu ajunge. Trebuie să ne urâm şi sufletul, după cuvântul Mântuitorului: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul meu” (Luca 14, 26).

– Cu ajutorul tău, părinte, am să încerc şi eu să-mi urăsc sufletul, şopti fata, plecându-şi capul.

*

În ajunul Înălţării Sfintei Cruci, doica Iulanei se îmbolnăvi. În ziua Sărbătorii, părintele Calistrat o împărtăşi pe Iula în biserică, iar pe doică, în patul ei de suferinţă. A doua zi, doica îşi dădu sufletul. Fu îngropată lângă biserică.

Iula se simţi ca înjumătăţită. Acum plângea şi mai mult. Ochii îi erau roşii de atâtea lacrimi. La patruzeci de zile, doica i se înfăţişă Iulei în vis, spunându-i:

– Tu ai să rămâi aici pentru totdeauna. Să-l asculţi pe părintele Calistrat. Cât despre mine, acolo unde sunt, sunt bine.
Iula îi povesti părintelui visul. El îi spuse:

– Este voia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate să rămână în mănăstire până ce nu şi-a urât pe omul vechi din sine, până ce nu a pus în loc un suflet primenit, plin de dragostea lui Dumnezeu.

*

În ajunul Crăciunului, eu, Ioan de Saraievo, am primit împuternicire să-i vând toate bunurile, în afară de casa părintească, unde vieţuiseră toţi ai săi şi în care se născuse şi ea. Luase hotărârea să întemeieze în această casă un orfelinat pentru copiii sârbi.

Din preţul vânzărilor, o treime avea să meargă la orfelinat, o treime la mănăstirea Mileșeva şi o treime la biserica din Saraievo, acolo unde voise ea să facă ucidere de om.

M-a numit mandatar al său, dându-mi dreptul de a mai avea pe lângă mine o persoană sau două, care să mă ajute. Am făcut totul după cum dorise.

În anul următor, după Paşte, Iula veni în Saraievo. Văzându-şi casa plină de copii, plânse de bucurie:

– Dumnezeu mi-a dat ceea ce mi-am dorit, mulţi copii!
Însă nu zăbovi în oraş, ci se întoarse cât putu de repede la mănăstire.

– Nu pot să mai rămân, îmi spuse ea. Aici totul îmi pare străin. Până acum am fost „Iula cea gheboasă”, acum sunt doar „gheboasă” – dar nu numai la trup, ci şi la suflet; înainte, nu ştiam că şi sufletul îmi e cocoşat. Însă părintele Calistrat are să mi-l îndrepte. Rămâi cu bine!

Iula petrecu în mănăstire trei ani ca novice. Adună copiii din sat şi alcătui cu ei un cor. Cerceta bolnavii din cătunele apropiate, aducându-le mângâiere şi ajutor. Acum, oamenii veneau la mănăstire şi mai des; pe lângă părintele Calistrat, o aveau şi pe ea.

După împlinirea acestor trei ani de aşteptare, părintele Calistrat îi dădu straiul monahal, dinaintea mormântului Sfântului Sava.  O numi Casiana. Iula strălucea de bucurie.

– Îmi place mai mult acest veşmânt decât dacă aş fi mireasa unui rege!

-Dar eşti mireasa Unui Rege, îi spuse râzând părintele, şi nu a unui rege de rând; Mirele tău este Regele regilor!

Şi Iula a înţeles.

În ziua de Adormire, după liturghie, părintele Calistrat se aşeză în pat și o chemă la sine pe Casiana. Îi înmâna un manuscris, spunându-i:

– Nu am altceva să-ţi las. Am scris aici tot ce am spus de-a lungul anilor, până în clipa de faţă. Astăzi, îngerul Domnului mi-a dat de ştire că peste trei zile va lua sufletul meu. Tu, fata mea, să-ţi duci înainte lucrarea şi să sporeşti tot mai mult în dragostea lui Dumnezeu.

Şi, într-adevăr după trei zile, părintele Calistrat îşi dădu sufletul. Casiana îi ţinu lumânarea şi îi închise ochii.

Un mare duhovnic ca părintele Calistrat nu se întâlneşte decât o dată la o sută de ani.

Părinţii care i-au urmat în Mileşeva erau mai puţin încercaţi. De aceea, oamenii o iubeau şi mai mult pe Casiana, pentru că ea era adevărata moştenitoare a iubirii şi a evlaviei atât de înalte, pe care le întrupase şi le dăruise părintele Calistrat.

Am să termin adăugând următoarele: în zilele noastre, dreptcredincioşii sârbi şi chiar şi unii musulmani vin la Mileşeva, atraşi de trei lucruri. Acestea sunt: mormântul Sfântului Sava, amintirea părintelui Calistrat şi monahia Casiana.

Slăvit să fie Dumnezeu şi Sfântul Lui, Sava! Dumnezeu să odihnească sufletul părintelui Calistrat, iar maicii Casiana să-i dea sănătate şi viaţă lungă.

Ioan din Saraievo.

…Aici se termină, domnilor, manuscrisul tatălui meu, Ioan din Saraievo. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care ni-aţi ascultat. Şi acum să mergem să ne odihnim. Ne aşteaptă încă o zi întreagă de călătorie până la mănăstire.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana. Învățătură despre iubirea în Hristos, Edtura Ileana, Bbucurești, 1999. pp. 49-57.

Vedeți și:

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (1) – Iula Gheboasa

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (2) – Părintele Calistrat

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (3) – Fapte

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (5) – Între zidurile mănăstirii

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (6) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (1)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (7) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (2)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (8) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (3)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (9) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (4)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (10) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (5)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (11) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (6)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (12) – Dezvăluirea. Epilog.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), CUVÂNT ORTODOX, Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (4)

  1. Antuza Antoce zice:

    Multumesc din suflet A fost o rugaciune de noapte si cel mai placut dar : amintirea serilor copilariei , cand „tataia” ne povestea istorioare de sfanta invatatura Dumnezeu sa va invredniceasca de rasplata iubirii aproapelui , invatat si ajutat sa sporeasca in suflet! Cu respect si recunostinta , Antuza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s