Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (7)

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici

O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (2)

15

Iubirea de sine însuşi nu este iubire, este egoism. De aceea când vorbeşte despre Alah, Mahomed nici nu pomeneşte despre iubire, ci numai despre dreptate şi despre milostivire. Iar iubirea dintre doar două persoane trece repede, se preface în durere; de aceea, în Vechiul Testament, sterpiciunea se socoteşte un blestem. Iar iubirea adevărată este cea între trei persoane. Aşa este pe pământ, fiindcă aşa este în ceruri. De aceea, numărul trei joacă un rol de seamă în lucrările Ziditorului, Cel Care este Unul în Treime.

16

Iubirea n-a odrăslit din pământ, ci este un dar din ceruri. Sfântul Casian spune: „Iubirea este numai şi numai a lui Dumnezeu şi a acelora care au înnoit într-înşii zidirea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea conştientă presupune o persoană conştientă, nu un principiu sau o idee, sau un lucru impersonal. O iubire căreia nu i se poate răspunde nu poate fi iubire. Un lucru lipsit de raţiune sau o idee, sau un principiu, fie dumnezeiesc sau omenesc nu poate răspunde iubirii noastre. Nu vorbim aşadar de o astfel de dragoste, ci de dragostea între persoane, „fără despărţire şi fără amestecare”.

17

Numai o persoană desăvârşită, cu o conştiinţă desăvârşită, cu un duh desăvârşit, cu o putere desăvârşita poate avea o iubire desăvârşită.

Dumnezeul nostru este Acea Persoană. Iar lupta pe care orice om o duce pentru propria-i persoană şi ea dovedeşte că Ziditorul este o Persoană. Oamenii preţuiesc mai presus de orice iubirea, pentru că Ziditorul este Iubire. Aşa este dintru început, astăzi şi în vecii vecilor.

18

Întotdeauna, ceea ce este inferior se dovedeşte prin ceea ce este superior; niciodată dimpotrivă. Astfel, existenţa omului se dovedeşte prin cea a fiinţelor şi a puterilor de deasupra lui. Un filosof european a spus: „Cuget, deci sunt”; această sentinţă s-a răspândit în lumea toată ca şi când ar fi cine ştie ce mare lucru. Dar poate el să cugete orice-i trece prin cap; eu nu sunt, cu toate acestea, dacă deasupra mea nu este Cineva care să mă fi făcut pe mine şi lumea întreagă.

Dacă Dumnezeu nu este o fiinţă raţională mai înaltă decât persoana mea, e limpede că nu exist, că sunt doar o vedenie trecătoare, o umbră, o pulbere stârnită preţ de o clipă de suflarea unei adieri, chip efemer, menit să cadă din nou în praful din care s-a ridicat, fără să fi avut vreo ţintă, fără să fi lăsat vreo urmă. La fel e şi cu iubirea. Dacă nu există în Dumnezeu şi nu vine de la Dumnezeu, iubirea nici nu-i altceva decât o dorinţă nostalgică, pe care oamenii o folosesc ca să se îmbete – mică absurditate menită să îndulcească puţin absurditatea cea mare a vieţii.

19

„Dumnezeu este iubire şl cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4,16).

Veacuri de-a rândul şi generaţii după generaţii au aşteptat oamenii să audă aceste cuvinte care dau viaţă şi lumină, aceste stele care ne îndreaptă calea, ca steaua Betleemului. Aceste cuvinte, Apostolul le-a auzit cu urechile lui, le-a simţit puterea şi ni le-a dat aşa cum le-a primit de la Domnul său. Dumnezeul cel veşnic este Dumnezeul adevărului şi al iubirii. Nu are nimic de-a face cu zeii cei mincinoşi şi îndemnători la ură. Descoperindu-ne acestea, Hristos a prăbuşit tot panteonul politeismului în care imaginaţia omenească aşeza pe socluri la fel de înalte pe zei – fie ei buni, fie răi.

20

Nu-i uşor să înţelegi pentru ce a creat Dumnezeu lumile: lumea îngerească mai întâi, apoi lumea naturii materiale cu omul în frunte. De ce a creat Dumnezeul cel trinitar, desăvârşit şi ajungându- Și Sieşi, lumi mai prejos de Sine? Mai prejos: pentru că nu se poate crea un lucru care să fie egal cu cel ce-l creează; naşte, da! se poate: Dumnezeu Tatăl a născut un Fiu care este egalul Lui. Omul poate şi el da naştere unor copii care să-i fie, în ceea ce priveşte fiinţa şi existenţa, egali.

Aici, singură Biserica dă răspunsul: toate lumile, văzute şi nevăzute, le-a zidit Dumnezeu din preaplinul iubirii care este în Sine, le-a zidit pentru Fiul Său, pentru a-i plăcea Fiului Său. Ca să-I placă Fiului Său din necesitate? Dumnezeu nu are nevoie de nimic care să-L fericească. Întreita-I iubire întrece orice fericire şi orice bucurie. El, Care este desăvârşit, Care-Și este destul Sieşi, de nimic nu are nevoie, pentru că are totul în Sine Însuşi.

21

În nesfârşita-I iubire pentru Tatăl, Fiul a vrut să-I placă, zidindu-I mulţi fii care să-I fie Lui fraţi; inferiori Lui, dar, prin înfiere, deopotrivă. Şi, în Sfatul cel veşnic, Tatăl şi Duhul Sfânt, din iubire pentru Fiul, s-au înţeles cu Acesta să zidească lumile. Astfel, prin Fiul, s-au făcut toate. „Toate prin El s-au făcut” (Ioan 1,3). Fiul lui Dumnezeu se mai numeşte şi Logos al lui Dumnezeu, sau Cuvânt al lui Dumnezeu, adică chip al lui Dumnezeu (Col. 1,15-l7). Întra-devăr: Cuvântul lui Dumnezeu prin care ni s-au dezvăluit mărirea, slava, înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu. Şi cui s-au dezvăluit? Lumilor nou zidite.

22

Pentru că printr-Însul s-au făcut toate, Fiul este cârmuitorul lumilor, dinaintea Sfatului celui veşnic şi S-a oferit de bunăvoie pe Sine drept jertfă ca un miel nevinovat şi neprihănit, „mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1,20).

Aşa a început nemaipomenita aventură, epopeea zidirii lumii, a căderii, a răscumpărării, a învierii şi a înnoirii, după cum s-a spus şi s-a proorocit; şi totul a fost din iubire, căci Dumnezeu este iubire şi nu are alt scop decât iubirea, preaiubita mea fiică de Dumnezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubitoare.

23

Dumnezeu a făcut puzderiile de fiinţe cereşti raţionale: de la arhangheli până la îngeri, duhuri netrupeşti; i-a făcut după chipul lui Dumnezeu, frumoşi şi puternici, şi liberi. Dar, unul din îngerii cei mai înalţi, Satan sau Lucifer (îngerul luminii) şi-a folosit strâmb libertatea avută. El s-a depărtat nemăsurat de mult de prezenţa lui Dumnezeu şi, împreună cu legiunile de îngeri care l-au urmat, s-a prăbuşit în iad, în întunericul cel mai adânc.

Dumnezeu, potrivit Sfatului Său cel veşnic, l-a făcut pe Adam – omul, şi pe Eva – femeia; i-a făcut cu trup şi i-a aşezat în Rai. Dar Satan i-a amăgit prin viclenia şarpelui, iar ei au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Satanei, Dumnezeu nu i-a iertat păcatul – prea de sus căzuse Satan! Omul însă fusese înşelat. Pe Adam, Dumnezeu a vrut să-l ierte, nu însă fără o căinţă din partea omului; şi nu fără o jertfa pe măsură. Fiul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu, a venit ca să fie jertfit pentru slobozenia lui Adam și a neamului omenesc. Din iubire. Dar spune cineva că a fost nevoie să se facă şi dreptate? Într-adevăr, să se facă dreptate – dar dreptatea este şi ea cuprinsă în iubire.

24

„Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, ca pe Fiul Său cel Unul Născut, L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem… nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (Ioan 4, 9-l0). Prin urmare Dumnezeu Şi-a arătat mai întâi dragostea faţă de noi şi aşteaptă ca şi noi să-I arătăm dragostea noastră. Pentru iubirea adevărată, vom primi răsplată veşnică; pentru iubirea nesocotită, pedeapsă veşnică. Fiindcă în veşnicia de dincolo de timp, nimic nu-i schimbător, totul e veşnic: şi fericirea, şi chinul.

25

În Iisus Hristos Fiul, Dumnezeu şi-a arătat iubirea „care întrece toată înţelegerea”. Acela, prin Care Sfânta Treime a făcut lumea, a venit ca om, purtând trup, tocmai pentru a arăta lumii iubirea Sfintei Treimi, de care lumea până atunci nu ştiuse. În singurul fel vrednic de o mare iubire: prin chenoză, prin slujire, prin suferinţă şi, în cele din urmă, prin jertfa de sine.

26

În povestiri şi cântece cavalereşti, citim că, pentru iubitele lor, cavalerii îndurau cu bucurie orice suferinţe şi înfruntau adesea chiar moartea. Dar acele iubite erau vrednice de dragostea şi de jertfele lor – cel puţin aşa spun poeţii. Domnul nostru, dimpotrivă, fiind Însuşi fără păcat şi fără prihană, a îndurat chinuri şi o moarte cumplită nu pentru o iubită pură şi plină de credincioşie, ci pentru nişte păcătoşi, pentru nişte ucigaşi, pentru nişte mincinoşi, pentru nişte hoţi şi tâlhari nesătui, pentru nişte suflete murdare şi stricate, duhnind a moarte, moarte înainte de a muri. „Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram păcătoşi” (Rom. 5, 7-8). Nu aceasta este iubirea care întrece orice înţelegere?

27

Iubirea „nu caută ale sale” (l Cor. 13, 5), spune Apostolul luând pilda Domnului său. Toate cuvintele şi toate faptele Sale, Fiul le înfăţişează Tatălui. „M-am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 6, 38). „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui” (Ioan 4, 34). „Cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume” (Ioan 8, 26). „Precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac” (Ioan 14, 31) „Ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl” (Ioan 14, 31). (O, dacă fiii oamenilor şi-ar iubi astfel părinţii!) Aşadar, Fiul se leapădă de voinţa Sa şi se lasă cu totul în voia Tatălui, fără să caute slava Sa, ci slava Tatălui. Tot aşa iubeşte şi Tatăl pe Fiul, „şi-I arată Lui toate câte face El” (Ioan 5, 20). „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5, 22). În sfârşit, „Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui” (Ioan 3, 35).

28

Duhul Sfânt ia parte întru totul la iubirea Tatălui şi a Fiului. Prin Duhul Sfânt, a fost cu putinţă naşterea Fiului din fecioara nenuntită, Maria; Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel la Botezul Domnului. Din apa Iordanului, Iisus a ieşit plin de Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt, scotea Iisus demonii din oameni. Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor la Cincizecime. Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptăţit în Duhul (1 Tim. 3, 16). „Câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Rom. 8, 14). Singura hulă care nu se iartă este hula împotriva Sfântului Duh (cf. Matei 12, 31). Duhul vieţii, al puterii, al înţelepciunii, al adevărului, al rugăciunii, al păcii, al bucuriei, al mângâierii sălăşluieşte în cei care cred în Hristos, ca în templul Său şi duce mai departe lucrarea lui Hristos, unindu-i pe cei credincioşi într-un singur trup sfinţit, Biserica, „stâlp şi temelie a adevărului” (1 Tim. 3, 15). Şi mai presus de toate, „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5).

29

Când se spune aşadar: Dumnezeu este iubire, înseamnă că toată Sfânta Treime este iubire: Tatăl este Iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta-i izvorul şi arhetipul iubirii între îngeri şi între oameni. Izvorul care dă fără să se împuţineze, care primeşte fără să se îmbogăţească.

Episcopul Nicolae Velimirovici, Casiana. Învățătură despre iubirea în Hristos., Editura Ileana, București, 1999, pp. 70-81.

Vedeți și:

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (1) – Iula Gheboasa

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (2) – Părintele Calistrat

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (3) – Fapte

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (4) – Casiana

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (5) – Între zidurile mănăstirii

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (6) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (1)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (8) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (3)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (9) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (4)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (10) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (5)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (11) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (6)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (12) – Dezvăluirea. Epilog.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), CUVÂNT ORTODOX, Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (7)

  1. sakoro zice:

    Buna ziua! Eu vroiam doar sa va multumesc pentru articolele pe care le raspanditi zilnic. Le citesc atent, si primesc multa cunostinta si impacare in cercetarile pe care le intreprind. Olesea Colombeau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s