Sfântul Nicolae Cabasila: Veniți s-o prăznuim pe Maica lui Dumnezeu

Nașterea Maicii Domnului

Nașterea Maicii Domnului

Sursa icoanei: Liviu Dumitrescu

Strălucind de bucurie, să prăznuim, așadar, luminos această zi pe care am ajuns-o, această zi în care începe zămislirea Fecioarei – sau, mai degrabă, a întregului univers, această singură și cea dintâi zi care, în chip adevărat, revarsă lumină călăuzitoare tuturor oamenilor. Astăzi, pământul a dat curat rodul său (Ps. 66, 7), căci, până acum, el nu dăduse decât spini și mărăcini, rod al păcatului.

Astăzi, cerul știe că n-a fost zidit în zadar, căci a apărut Cel pentru Care el fusese făcut și soarele știe că a primit lumina, pentru a-L vedea.

Acum, întreaga făptură se cunoaște mai bine, întrucât strălucește podoaba obștească a întregii firi zidite.

Acum, toți îngerii lui Dumnezeu sunt uniți și cântă, cu glas înalt, pe Stăpânul lor, mai mult decât pentru că El a împodobit cerul cu bolta înstelată, căci cea care se arată este mai înaltă și mai strălucitoare decât orice stea și cu mult mai folositoare întregii lumi (Iov 36, 7).

Acum, firea cea orbită a oamenilor își recapătă vederea, pentru a răzbate prin această zi. Cum o va face mai apoi cu orbul din naștere, Dumnezeu a întâlnit, în sfârșit, firea omenească rătăcind în întuneric, a cuprins-o cu mila Sa și i-a dat, în chip minunat, vederea, omul văzând acum ceea ce mulți Prooroci și împărați au dorit să vadă și n-au văzut (Luca 10, 4). Căci, așa cum în trup se află multe mădulare, dar nici unul, în afară de ochi, nu are însușirea de a vedea soarele, tot astfel, între toți oamenii care au fost vreodată, doar Fecioara a primit Lumina cea curată și, prin ea, toți oamenii.

De aceea, fără încetare, cele două creații o proslăvesc, toată limba cântă într-un singur glas faptele sale minunate și toți oamenii, toate Cetele Îngerești se fac făuritori de neîncetate imne către Maica lui Dumnezeu.

Să cântăm, deci, și noi faptele sale înalte și să ne unim – noi cu silința obștească de a dărui, mai puțin decât s-ar cuveni, mai puțin decât ar trebui să dorim, mai puțin chiar decât am fi dorit să spunem – atât de mult cât ar trebui, pentru a trage folos!

Dar ți se cuvine ție, o, întrru tot vrednică de slavosloviile noastre, ție și dragostei tale pentru om, să-ți măsori harul nu cu măsura noastră, ci cu cea a măreției tale. Și, așa cum tu ai fost aleasă din neamul nostru și afierosită lui Dumnezeu, pentru a împodobi pe restul oamenilor, tot așa, prin aceste cuvinte pe care ți le închinăm, sfințește comoara cuvintelor – inima noastră – și fă ogorul sufletului nostru neroditor pentru tot păcatul, prin harul și prin iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul, Bunul și de viață Făcătorul Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sfântul Nicolae Cabasila, Trei omilii, Editura Icos, 1999, pp. 48-50

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), CUVÂNT ORTODOX, Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s