Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (11)

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici

O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (6)

84

Ce dulce e mireasma dragostei! Când aprindem tămâie, ne gândim la dulceaţa iubirii cereşti! Ca un foc din cer, Duhul Sfânt dă inimilor căldura dragostei şi, ca o adiere proaspătă, risipeşte duhoarea păcatului, răspândind în lume mireasma lui Hristos. Toţi sfinţii poartă într-înşii această mireasmă şi oamenii o simt venind şi de la cei în viaţă, şi de la sfintele lor moaşte. „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos”, spune Apostolul (II Cor. 2, 15); mireasmă a conştiinţei adevărului şi a dulceţii iubirii!

85

Dulcea mireasmă a Raiului! O cântă imnele Bisericii. Buna mireasmă a lui Hristos se răspândeştea supra tuturor acelora care au pus mirul iubirii lui Dumnezeu în locul miasmei poftelor trupeşti, însă mireasma lui Hristos nu lucrează cu fiecare la fel, pentru că unora le este „mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă” (II Cor. 2, 16). Pentru că dintre oameni unii spulberă mireasma lui Hristos alungând-o cu duhoarea păcatului, pe când alţii o păstrează până în sfârşit, priveghindu-şi inima, luptând prin dragoste, să fie în totul plăcuţi Mântuitorului şi să primească într-înşii acea „dulce mireasmă a Raiului”!

86

„V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Cor. 11, 2), le scrie Pavel Corintenilor căzuţi pradă poftelor trupeşti şi nelegiuirii. Lucrarea Bisericii este aceasta: să-i cureţe pe credincioşii săi de toată murdăria păcatelor şi a patimilor, să facă sufletele lor limpezi şi sfinte ca nişte fecioare, ca nişte mirese ce merg să se înfăţişeze luiHristos, Cel preacurat, Cel preasfânt.

Scrie Sfântul Teognost: „Lupta cea mare se dă pentru întreaga înţelepciune, pentru feciorie. Cine a păstrat cum se cuvine castitatea, câştigă cununa de martir, stârnind uimirea îngerilor. O baladă din popor cântă „mireasma sufletelor de fecioare”. Este mireasma purităţii şi a sfinţeniei, fiica mea.

87

În Răsărit, oamenii ştiu să deosebească după mireasma lor sufletele botezate de cele care nu sunt botezate. Şi albinele ştiu să deosebească după miros pe răufăcători şi se reped asupra lor. Până şi fiarele sălbatice se apropie de oamenii sfinţi, îmblânzindu-se de mireasma iubirii.

Cu cât mai mult simţeau apostolii mireasma cerească! (cf. Fil. 4,18). Dumnezeu nu putea să îndure mirosul jertfelor aduse de către cei făţarnici şi fără de lege. Şi nu jertfele erau de vină, ele miroseau ca totdeauna după felul lor, ci sufletele celor ce jertfeau, acelea răspândeau duhoare (cf. Isaia 1, 13).

88

Dragostea iartă mult şi de dragul iubirii se iartă totul, pe când trufaşa îndreptăţire de sine este potrivnică dragostei. Simon fariseul a râs de Iisus, îngăduind în casa sa femeii păcătoase să-I spele picioarele şi să I le şteargă cu părul ei, ca o mărturisire că păcatele îi sunt nenumărate ca şi perii capului său; Iisus însă i-a spus acestuia: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit” (Luca 7, 47). Pe Cine a iubit? Pe Acela ce se îndrepta spre Golgota, ca să spele de păcate pe acea femeie şi întreaga lume – nu cu lacrimi, ci cu sânge.

89

Iubindu-ne pe noi, Hristos vrea de la noi sufletele, nu bunurile noastre. Oamenii însă, lipsiţi de dragoste cum sunt, aşteaptă binefacerile lui Dumnezeu, mai mult decât pe El Însuşi. Aşteaptă să le dea pâine şi ploaie, rodnicie, sănătate – toată felurimea bunurilor pământeşti. El le dă acestea toate, părându-I rău că nu e căutat şi El Însuşi. Oamenii uită că, de L-ar câştiga pe Hristos, câştigă totul. Spune Apostolul: „M-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca să dobândesc pe Hristos” (Filipeni 3, 8). Iar altă dată, le scrie credincioşilor: „Nu caut ale voastre, ci pe voi” (II Cor. 12, 14).

90

Dragostea şi vânarea de zestre nu se pot împăca. Singură te-ai încredinţat de acest lucru, fiica mea, şi amară ţi-a fost încredinţarea! A cere zestre este totuna cu a fi lipsit de dragoste. În troparul închinat sfintelor mucenițe, cântarea bisericească înfăţişează, cât se poate de grăitor, dragostea lor pentru Hristos: „Pe Tine, Mirele meu, te iubesc… ca o jertfă fără prihană, primeşte- mă pe mine, aceea ce mă jertfesc Ție”. Asta aşteaptă Hristos de la miresele Sale: sufletele lor, înmiresmate de dragoste arzătoare, nu zestrea lor. Cei trei logodnici pe care i-ai avut, fiica mea, n-aveau de gând să ţi se dăruiască, ci să ţi se vândă.

91

Imnografia ortodoxă Îl cântă adesea pe Hristos ca Mire precum şi nunta Sa cu inima noastră şi cu întreaga Biserică. Se vede prea bine aceasta în pilda nunţii fiului de Împărat. Acolo, Hristos ni Se înfăţişează ca Fiu de Împărat şi ca Mire. Cei chemaţi nu vin toţi, mulţi fiind ţinuţi legaţi de poftele trupeşti şi cununaţi cu ţărâna. Dar chiar şi fără aceştia, „s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi” (Matei 22, 10). Tot aşa se va umple şi Împărăţia Cerurilor, cămara de nuntă a lui Hristos, cu fecioarele care L-au iubit şi I-au fost credincioase. Iar cine întârzie să vină, nu pentru că n-a fost poftit nu vine, ci pentru că nu vrea să vină.

92

Oricum s-ar desfăşura lucrurile oamenilor pe pământ, oricâte intrigi s-ar ţese şi oricâte piedici ar pune Satana şi cei fără de Dumnezeu şi oricât de grozavă ar fi lepădarea de adevăr şi de iubire în vremurile de apoi, Împărăţia lui Hristos tot se va umple. El Însuşi ne-a învăţat să socotim bine cum avem să terminăm lucrul început. S-ar putea atunci ca Dumnezeu să nu-Și fi făcut dintru început socotelile Sale pentru Împărăţie? Biserica este trupul Său şi cum ar putea să-I fie trup, dacă n-ar avea toate mădularele la locul lor, până la cele mai mărunte? Multe suflete păcătoase se vor întoarce la Domnul şi El le va curăţa şi se vor naşte din nou şi se vor chema cu vrednicie miresele Sale. Dar întoarcerea la Hristos nu este decât începutul luptelor pe care fiecare le poartă pentru a întâlni dumnezeiescul har.

93

Cum se bucură părinţii când îşi văd copiii cinstiţi şi iubiţi de cei din jur, la fel şi Domnul se bucură când oamenii cinstesc şi iubesc pe sfinţii Săi. „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte” (Matei 10, 40), a spus El; aşadar, cine cinsteşte pe sfinţii lui Hristos aduce slavă lui Hristos Însuşi. Sfinţii L-au preamărit pe Domnul pe pământ prin duhovniceasca dragoste şi au păzit poruncile Lui, trecând prin orice ispită. Şi aşa au zdrobit pe străvechiul balaur al răutăţii şi al urii, pe cel care dintru început a fost ucigaş de om. Neavând nimic pe pământ pentru ei înşişi, au câştigat totul în ceruri.

Şi aceasta este făgăduinţa făcută nu de buze omeneşti înşelătoare, ci de Dumnezeu Însuşi: „Aceasta va fi moştenirea biruitorului – îi voi fi lui Dumnezeu şi el îmi va fi Mie fiu” (Apoc. 21, 7).

94

Cine va fi biruitor? Cel care ştie că e mădular al lui Hristos acela va fi biruitor, cel care-şi păstrează sufletul, trupul în sfinţenie pentru că ştie că acestea nu sunt ale lui, ci ale lui Hristos. Biruitor va fi cel care, văzându-L pe Hristos răstignit, îşi spune: Mă iubeşte mai mult decât mă iubeşte mama mea, îndură chinuri pentru păcatele mele, îşi varsă sângele pentru curăţirea şi pentru mântuirea mea. Vor birui cei care vor fi vegheat asupra sufletelor lor, ca să le împodobească cu focul iubirii pentru Mirele cel Veşnic, pentru Hristos. Da, toţi cei careră spund la chemarea nunţii Mielului. „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului!” (Apoc. 19, 9).

Frica de Domnul este începutul înţelepciunii, dar împlinirea şi desăvârşirea înţelepciunii este iubirea.

95

Toţi sunt chemaţi, iar Dumnezeu vrea ca toţi să vină! Cu adevărat, mulţi au şi răspuns chemării în curgerea veacurilor şi mulţi vor mai răspunde încă. Adunarea lor va fi ca nisipul mării.

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu înfăţişează această adunare astfel: „M-am uitat şi, iată, mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile, şi popoarele, şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apoc. 7, 9). O astfel de sărbătoare, o astfel de bucurie, nimeni de pe pământ nu şi-o poate închipui, mintea n-o poate pătrunde. E sărbătoarea dragostei, care întrece toată mintea şi toată închipuirea. E Împărăţia cea nesfârşită a luiHristos.

96

Ia aminte, Casiana, şi să nu te amăgeşti: iubirea pe care Mielul o păstrează celor ce răspund chemării Tatălui şi, cu frică şi cu dragoste, vin la nunta Fiului Său, este o iubire dulce, blândă.

Dar, pe cât este de dulce acea iubire, pe atât este de grozavă mânia asupra celor care întorc spatele chemării, nesocotind-o, asupra celor care sfâşie pe cei trimişi s-o vestească!

Căci, atunci când Mielul lui Dumnezeu va fi învins toate fiarele, şi pe cele cu chip de om, şi pe cele fără chip de om, când se va arăta El lumii, vor urla cu spaimă mare, strigând munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului” (Apoc. 6, 16). Dreaptă însă grozavă va fi răzbunarea iubirii înşelate.

97

Ce mai mânie, câtă ură, câtă plângere pe la judecăţi, când unul din soţi îl înşeală pe celălalt! Şi cu toate acestea, niciunul din ei nu şi-a jertfit pentru celălalt nici ochiul, nici mâna, nici un deget măcar. Dar câtă tulburare! Iar Hristos S-a jertfit cu totul, Şi-a vărsat sângele pentru to tsufletul omenesc, întru cât mai îndreptăţită este atunci mânia Lui faţă de cei ce I-au trădat iubirea Lui cea pecetluită cu sângele Său şi cu moartea Sa!

Spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Dacă un suflet îşi abate dragostea de la Hristos Mirele asupra a orice altceva, inima robindu-i-se, acea făptură ajunge să-i fie Mirelui respingătoare şi plină de urâciune”. Luptă-te, fiica mea, ca să înveţi să iubeşti pe Hristos mai mult decât lumea, mai mult decât pe tine însăţi.

98

Iubirii nu-i trebuie lege – ea însăşi este legea legilor. Este Legea cea nouă, Legământul cel nou. Testamentul cel nou al lui Hristos. „Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8, 28).

Se poate ca, pe drumul dragostei, să afli piedici şi dureri, dar, după cuvântul lui Dumnezeu şi după tot ce a învăţat omenirea în îndelunga-i vieţuire, drumul ajunge fără greş la Binele cel,mai înalt.

99

Ţi-am scris mult, fiică, şi, cu toate acestea, puteam să-ţi spun totul în doar câteva cuvinte: dacă Îl iubeşti pe Mântuitorul Iisus Hristos, ai şi împlinit cele două mari porunci ce s-au dat pentru iubire. Căci El este şi Dumnezeu şi tot El este şi aproapele tău. Da, El ne este cel mai de aproape. Iar ţinta cea dreaptă a celor două porunci ale dragostei, este El. Odinioară, nu le era cu putinţă oamenilor să-L iubească pe Dumnezeu Cel nevăzut. Iisus Hristos este totodată Dumnezeu arătat şi om adevărat. Dumnezeu Omul, Care S-a arătat ca Dumnezeul iubirii şi ca om al iubirii, S-a jertfit pentru noi. Adevărat îţi spun, mai uşor este să iubeşti un astfel de Dumnezeu şi, întru El, toate ale Sale.

100

O, Casiana, în curând toţi te vor părăsi şi tu vei părăsi totul. Prietenii te vor uita şi bogăţia nu-ţi va folosi la nimic, frumuseţea îţi va păli, puterea ţi se va risipi, trupul ţi se va destrăma, iar sufletul ţi se va cufunda în întunecime. Cine îţi va întinde mâna în întuneric şi în singurătate?

Hristos singur, Prietenul omului – dacă te-ai îndreptat spre El, dacă te-ai unit cu El în răstimpul vieţii tale.

El te va scoate din întuneric la lumină şi, din singurătate, către adunarea cea din ceruri. Zi şi noapte să păstrezi în duhul tău această învăţătură şi să umbli într-însa. Hristos Domnul, Împăratul Iubirii, să fie cu tine. Amin.

Însemnare:

Închin această scriere fiicei mele duhovniceşti, monahia Casiana, ca să o citească şi să caute întotdeauna lucrul cel mai de seamă în cer si pe pământ.

Smeritul rob al lui Dumnezeu,
Calistrat

Episcopul Nicolae Velimirovici, Casiana. Învățătură despre iubirea în Hristos., Editura Ileana, București, 1999, pp. 117-129.

Vedeți și:

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (1) – Iula Gheboasa

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (2) – Părintele Calistrat

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (3) – Fapte

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (4) – Casiana

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (5) – Între zidurile mănăstirii

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (6) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (1)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (7) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (2)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (8) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (3)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (9) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (4)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (10) – O sută de capete de învățătură despre iubirea în Hristos (5)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana (12) – Dezvăluirea. Epilog.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), CUVÂNT ORTODOX, Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s