Ieromonah Filoteu: Masca înșelătoare a lumii

Crestinul în fata lumii de astaziMonahul, trăind lupta lui în Hristos, se îndurerează pentru frații săi din lume. El fuge din lume nu pentru că ar urî-o sau ar disprețui-o, ci pentru că simte că astfel se dăruiește în modul cel mai autentic, esențial, și fraților săi din lume. Se dăruiește și dorește să fie precum îl vrea Dumnezeu: luminător strălucind lumii, înaintea icoanei Stăpânului Hristos, a Preacuratei și a Sfinților.

Se roagă îndurerându-se pentru lume și, îndeosebi, pentru aceia care trăiesc departe de Dumnezeu și de darurile Sale.

Se îndurerează când știe că, în vremurile noastre, s-au zidit, cu ajutorul diavolului, ziduri multe și înalte, care să-i împiedice pe oameni să alerge spre cetatea lui Dumnezeu, Biserica.

S-au împodobit vitrine frumoase, diabolic de fermecătoare, tragice surogate ale adevărului, pentru a se îndeletnici sărmanii oameni numai cu cele pământești, cu cele deșarte și nimic să nu le mai amintească de Dumnezeu, de suflet, de viața veșnică. Cu măștile lor mincinoase, răpesc omul de la slăvirea singurului Dumnezeu adevărat și-l conving cu măiestrie să se închine idolior vremurilor noastre.

Se îndurerează, de șarlatania din această lume, unde un puternic cerc vicios aduce moarte duhovnicească oamenilor.

Fiara plăcerilor și goana după bunăstare omoară mintea și întăresc îndoiala în orice lucru cuvios sau sfânt al credinței noastre. Acestea conduc repede spre necredință și ateism, care, cu ordinea lor, aduc și promovează materialismul și cultivă iarăși grosolanele patimi, adorarea trupului și iubirea de plăceri.

În plan filozofic, se impun astăzi confuzia și dezordinea ideilor, având ca ax central al tuturor direcțiilor exclusivismul relativizării și al subiectivismului în fiecare judecată sau raționament omenesc, de vreme ce, acum, măsura tuturor lucrurilor este omul.

Este deplin proclamată împărăția iubirii de sine, în care ”homo homini lupus est”.

De aici, rezultă imediat că rostul efemer al fiecărei zile este nemăsurata și egoista bucurie a oricărei plăceri trupești sau materiale, fără niciun interes mai înalt sau vreo perspectivă a ceea ce urmează.

O bine cinstită junglă cu oameni într-o deplină uitare a morții, a judecății și a mult doritului rai.

Se îndurerează monahul, pentru păcatele cele mari, înfricoșătoare și de nerostit, pe care făptașilor ”rușine este a le și grăi” (Efeseni 5, 12), păcate care necinstesc sufletul și-l coboară din locul său cel înalt și din curăția comuniunii lui cu Dumnezeu și-l afundă în mocirla iadului, în adunarea necuraților demoni.

Se întristează, de indiferența oamenilor față de aproapele lor, de lipsa comuniunii între sufeltele lor și a oricărei sfințenii din legăturile lor: de deplina lipsă a încrederii, de mercantilismul prieteniilor, de batjocorirea Tainei căsătoriei, de înjosirea marelui dar dumnezeiesc al maternității și paternității, de dezintegrarea familiei.

Se întristează, de necunoașterea pe care o induc omului toate căderile lui: necunoașterea propriului sine, necunoașterea tainei vieții și a rostului creației, necunoașterea lui Dumnezeu ca Făcător al său.

Se întristează, de asemenea, de suferințele de nespus ale oamenilor acestei lumi, de inexistența nădejdii și a tăriei în clipele grele și hotărâtoare ale vieții, de vreme ce lipsește Dumnezeu, Care să mângâie, Mângâietorul.

Oricine poate pricepe ușor marea înțelepciune a lui Dumnezeu, Părintele nostru, Care găsește în durere posibilitatea extremă a întoarcerii sufletelor alături de El, poate ultimul mod prin care să-i ”forțeze” pe oameni să părăsească haosul pierzaniei care-i amenință. Mântuitoarea, ”nebuna” Lui dragoste intervine în acest mod în paralizia lor duhovnicească. Îngăduie necazuri și întristări, boli, dezastre, moarte și multe alte dureri în viața oamenilor, ”ca să se umple casa” (Luca 14, 23) Lui, măcar așa să vrea să se întoarcă la El.

Se întristează, de ”bucuriile” acestei lumi, de petrecerile care tulbură mintea oamenilor, de distracțiile care obosesc și strică sufletul, în loc de a-l odihni și a-l recrea.

Și nu se întristează numai de necredința celor de mai sus, ci încă și de lucrurile și de stările considerate ”bune”.

Se mâhnește, de îndeletnicirile oamenilor sau, mai bine zis, de cele numite ”treburi”.

Căci și treburile, chiar dacă nu sunt ele însele cel mai mare rău sau nelegiuire, îl dezorientează pe om, datorită scopului lor principal. Căci se instaurează ca scop în sine frânturi disparate din cele folositoare, precum devalorizarea dragostei care ne unește cu Dumnezeu și cu aproapele nostru.

Se mâhnește, de deșertăciunea gândirii multor intelectuali care, cu netotul lor scepticism, consideră permanentă rămânerea lumii în cele pământești, în țărână, închizând și ultima fereastră spre Cer.

Se mâhnește, de politică și de susținătorii ei, care acoperă minciuna și necinstea învederată cu înșelări și înșelători, oameni – cu foarte puține excepții – fără probitate morală și duhovnicească, ce sunt aclamați și numiți ”izbăvitori ai semenilor”. Stăpâni nu după cum stă scris: ”vă voi da păstori după inima Mea” (Ieremia 3, 15), adică din bunăvoința Domnului, ci stăpâni neinteresați de voia Atotțiitorului. Pentru aceasta, ei nici nu sunt aleși ai lui Dumnezeu, nu sunt unși ai Domnului, ci sunt supuși doar poftelor nelegiuite (potrivnice lui Dumnezeu) și programelor politice ale susținătorilor, celor asemenea lor, celor cărora li se potrivește cuvântul profetic: ”Poporul Meu e fără minte și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă” (Ieremia 4, 22).

Se mâhnește, de educația neamurilor, care este fără Dumnezeu și, de aceea, fără sens și fără viitor.

Se mâhnește, de informarea licită sau ilicită, care cuprinde totul, furtunoasele știri, reclame și toate celelalte programe distrugătoare, numite generic ”informare în masă”.

Acestea contribuie extrem de mult la ”varietatea” iraționalității din viața oamenilor, care și așa este destul de absurdă și impersonală; și la exacerbarea curiozității și interesului lor către scandaluri, deșertăciuni, lucruri mondene, în special, către plăceri.

Impresii deșarte, reprezentări jalnice și ucigătoare de suflet asaltează percepțiile oamenilor, întunecă și doboară în apatie sufletele care le primesc neavând nici cea mai mică putere de reacție împotriva oricărui lucru dăunător văzut sau auzit.

Sunt tainicele arme ale stăpânitorilor pământului, prin care devine posibilă aplicarea planurilor lor infernale în orice clipă își doresc. Sunt firele cu care îi țin legați, ca pe niște marionete ascultătoare, tocmai pe cei care i-au ales, instrumente fără voință, făcând să dispară orice urmă de frumos rămasă, dacă a mai rămas, în sufletele multora, mai ales, ale tinerilor.

Și astfel, pe lângă îngrămădirea în suflet a tuturor celorlalte stricăcioase patimi, să dobândim și indolența, nesimțirea față de suferința aproapelui, sila față de liniște, de cercetarea sinelui și de rugăciune.

Se mai întristează monahul și pentru lipsa celor călăuzitori, a celor capabili de a ajuta, a duhovnicilor cu autoritate, cu înainte-vedere, profeți ai neamului lor, care să arate cărarea cea dreaptă către Împărăția lui Dumnezeu.

Se întristează mult și pentru copiii noștri, care cresc în această societate mincinoasă, în care sunt hrăniți în loc de lapte cu minciuni pe care le primesc zilnic în organismul lor încă curat. Diferitele substanțe otrăvitoare duhovnicește, cu care sunt hrăniți vor reuși, mai devreme sau mai târziu, să-i ucidă și pe aceștia, spre a-i face fiii unei astfel de civilizații.

Se întristează, de degradarea acestei țări, a sfântului și cinstitului neam al părinților noștri, care, în vreme ce a dăruit lumina adevăratei civilizații ortodoxe atâtor popoare, aducându-le strălucirea, acum o pierde ea însăși, ajungând să bată drumurile Răsăritului și Apusului.

A ajuns în punctul în care, jertfind multe, să înfulece cu multă poftă scursurile tuturor mânjiților și lepădaților nefericitului stil de viață occidental. E doar o problemă de timp să importe, cu aplomb, toate cele care au adus Apusului ateismul, materialismul și care au îndepărtat orice urmă de umanitate și de demnitate din persoana umană.

Se întristează, de asemenea, pentru condițiile de viață grele și inumane care sunt generate de toate ”îndreptările” făcute de noi în urma apostaziei față de Dumnezeul Părinților noștri: catastrofa ecologică și degradarea mediului înconjurător; tulburarea și încordarea nefirească a vieții din marile metropole de astăzi; periculoasa înmulțire a tuturor tipurilor de infracțiuni, a sinuciderilor și a crimelor; îngrozitoarea creștere a răspândirii drogurilor; terorismul și anarhismul; războaiele; toate felurile de asocieri, coaliții babilonice și neorânduieli care se răspândesc precum epidemiile, mărturie clară a degradării spirituale care cuprinde aproape toate.

Desigur, trebuie să mărturisim că lumea noastră ar fi fost neînchipuit de urâtă, de diformă, de fără sens, dacă n-ar fi existat creștinii luptători și sfinții. Oamenii lui Dumnezeu, în ale căror fericite suflete s-a sălășluit harul de viață făcător al Preasfântului Duh, care le-a înfrumusețat pe ele și viața lor, care înrâurește în bine toate cele din jur: natura, orașele, legăturile cu ceilalți oameni și chiar viața acestora.

Se întristează, în sfârșit, cel mai mult, de legalizarea nedreptății, a fărădelegii, a păcatului – lucrul cel mai rău dintre toate, caracteristic pentru vremurile noastre.

Să se promulge legi și să se emită decrete potrivnice Legii celei veșnice a Lui Dumnezeu! Astfel încât oamenii necăjiți să nu mai aibă nici o mustrare de conștiință și nici un sentiment de vinovăție, spre a se pocăi de păcatele lor, să nu mai aibă frică de Dumnezeu, ”eliberați” de părinteasca Sa ocrotire, cea prin poruncile Sale.

Toate le înfrumusețează, ca să strălucească chiar mincinoase fiind, aici, pe pământ, de vreme ce nu vor să știe de cele din cer: viața lor pierdută, zdrențele ”culturii” lor libere, gunoaiele și lucrurile diavolești cu care se hrănesc, pentru a nu arăta cât sunt de flămânzi, de goi și de pribegi.

Și îndrăznesc să facă toate aceste ideologii, cu studii și cu lucrări de doctorat, cu articole și cu ”cercetări științifice”. Creații inepte, prostești, fără de suflet și urâte de Dumnezeu!

”Vai de cei ce zic răului bine și binelui, rău; care numesc lumina întuneric și întunericul, lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele, amar!” (Isaia 5, 20).

În această stare de desfigurare a omului creat după chipul lui Dumnezeu și în tragicul eșec de a crea o societate și o comunitate sfântă, așa cum îi hărăzise Dumnezeu omului, foarte puțini conștientizează câte ceva din cele amintite mai sus.

Și cea mai mare durere, cea mai chinuitoare este să te gândești că tuturor acestor mase de oameni, cum se auto-numesc, le este cu desăvârșire necunoscută minunata lume a credinței.

Nu știu ce pierd, nefiind mădulare vii ale Bisericii lui Hristos, nu știu cu ce se păgubesc trăindu-și viața departe de lăcașul părintesc.

Toată această durere face ca inima smeritului mohah să strige: frații mei, să stăm bine! Să ne întoarcem la Hristos, să ne sculăm din somnul mincinoasei vieți! Frații mei, să ne pocăim!

Aici este cheia oricărei porți zăvorâte, oricărei rătăciri a vieții noastre: în pocăință!

Să ne luptăm a dobândi Adevărul, Pe Hristos, pe Dumnezeul Părinților noștri. Să ne întoarcem spre a ne bucura cu adevărat, în bucuria Lui, în pacea Lui.

„Și lumea trece, și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (I Ioan 2, 17). Se va distruge minciuna, se va învedera, se va pierde – și atunci ce vom face?

Să-L găsim pe Hristos, să-L primim în viața noastră și să-L urmăm!

Ieromonah Filoteu, (Mănăstirea Sfântul Grigorie, Muntele Athos), Creştinul în faţa lumii de astăzi, Editura Σοφία, Bucureşti, 2003, pp. 21-34.

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX, Propovaduire (Pastorala, Cahetetica, Omiletica). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s