Mănăstirea Corbii de piatră

DSC02810Despre aceasta manastire, oricate s-ar sti, tot ramane ceva tainic, care persista in amintire si revine mereu obsedant.

Pentru oricare dintre noi, bisericuta aceasta straveche ramane o ”problema”. Nu o putem uita si ne cheama ca o perpetua intrebare…

Culoarea faliei de stanca in care se gaseste bisericuta ”rupestra” de la Corbii de Piatra este calda, asemanatoare stancariilor care adapostesc vestitele biserici ale Cappadociei…. Dar parca seamana si cu pietrele uriase ale Meteorelor, locuri de sfintenie ale monahilor greci, sute de ani….. Dar stancariile de pe langa manastirea Sihla, unde s-a retras Sfanta Teodora, nu au si ele ceva asemanator, un fel de ”expresionism” al peisajului, care ” ascunde” prin aceasta frumusete impresionanta tocmai locurile alese de Dumnezeu, iubite de Creatorul a Toate.?… Si, puse sa vorbeasca mereu, peste secole de culturi, peste istorii sau prin istorii, uneori de poveste, despre iubirea oamenilor pentru Maica Domnului, pentru modelul sacru al Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos…

Pentru mine, locurile frumoase ale Muscelului, pitoresti in sensul picturalitatii incarcate de lumina din tablourile lui Grigorescu, sunt marturii ale unei culturi spirituale, ale istoriei noastre devenita model pentru” eternitatea” romaneasca.

Prima capitala a Tarii Romanesti, orasul Campulung, asezata pe drumul Branului, era de la inceputurile sale si un centru spiritual. Manastirea Namaiesti (tot rupestra) la fel ca si schitul Cetatuia, dar si multimea de calugari-pustnici isihasti raspanditi in muntii si padurile din apropiere si cucernicia si respectul oamenilor simpli pentru viata morala luminata de valorile crestine au perpetuat pana in zilele noastre o demnitate si un tip de umanitate senina si jertfelnica totodata. Grota din stanca de la Corbii de Piatra probabil ca a fost loc de rugaciune pentru pustnicii din cele mai vechi timpuri. Legendele presupun si o continuitate de cult pe locurile dacilor…. chiar daca nu s-au gasit dovezi arheologice ale lor in preajma manastirii de la Corbi, putem sa ne imaginam destul de usor cetele urmasilor lui Burebista si prin locurile atat de spectaculoase ale raului Doamnei.

Sus, in varful stancii care adaposteste bisericuta, sta de straja o cruce veche, se zice, din sec. XVII, iar prin apropiere, in sat, dar si pe cararile din munte, te intalnesti mereu cu acelasi model de cruce de piatra. Pe carari, pe drumuri tainuite, pe unde treceau oile ardelenilor sau drumurile celor care se refugiau in Tara Romaneasca de prigoanele de tot felul indurate de romanii de ”dincolo”.

Din preajma Sibiului, erau si romanii ”ungurenii” cum i-au numit localnicii, care au refacut bisericuta la inceputul secolului XIX. Cand erau ei in biserica, s-a surpat peretele de vest, perete de piatra-stanca. N-a murit nimeni, dar au refacut multe, au marit biserica cu un pronaos, au facut usa, ferestre….. Destule, dar, din pacate, a inceput si un proces treptat de schimbare a microclimatului din incinta rupestra. Cu caldura, cu lumina, au aparut licheni, microorganisme, ciuperci…. care s-au dezvoltat mai ales pe pereti, pe pictura straveche din biserica. Stratul pictat a inceput sa se farame si sa cada de pe zid. Vechea intrare naturala, mica si discreta, permitand ventilarea bisericii, a fost astupata… Au aparut infiltrari de apa care au inceput sa distruga frumoasa pictura. Frumoasa era, asa cum a apreciat Paul din Alep sec. XVII (frumoasa si veche din sec. II!), si multi altii, pana in timpurile noastre.

In sat, s-au construit biserici frumoase, iar bisericuta, desi cercetata si studiata prin anii ’70, continua sa se distruga, aproape uitata. Acum, s-a redeschis o manastire de calugari prin 1996, dupa 2003 avand mai multa forta (chilii, paraclis etc) si multa grija pentru minunata bisericuta. Programe de cercetare, studii, tot ce se poate…. dar doar timpul va reface (usca) interiorul bisericii.

Cu toate acestea, pretiozitatea si unicitatea manastirii, cu hramul initial Adormirea Maicii Domnului, copleseste. Are in zona de rasarit doua altare, gemene, fiecare cu ceea ce este necesar cultului, masa, proscomidie, totul sapat in piatra. Din pacate, cand s-a modernizat (sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX) a fost distrus peretele de stanca ce separa cele doua altare, pastrandu-se partea de jos a sa, care a devenit masa de altar. Catapeteasma este de zid, mult mai recenta decat pictura sau saparea grotei (sec.XIX). Dar chiar si asa, fiecare interventie facuta bisericii are istoria, insemnatatea sa, frumusetea sa. Ca altare duble sunt in vechile biserici din Cappadocia, ca pictura pastrata, prin programul iconografic originar ar data pictarea in peroada paleologa sec. XIII-XIV la inceput, ca inscriptiile pictate sunt numai in limba greaca…. ca au fost probabil trei pictori, fiecare cu anumite particularitati… Ca aveau un stil provincial (fata de stilul imperial bizantin), ca, probabil ctitorul, care figureaza in pomelnic, este Basarab Voievod…

Din cartea de prezentare a manastirii, semnata de parintele staret Ignatie Gorunescu, prof. Ion Ilinescu si Iuliana Serban, am cunoscut si personalitatea unei doamne, ruda cu familia boierilor Craiovesti, dar si cu familia domnitoare a Basarabilor, maica Magdalina.

Aceasta doamna, fiica si sotie de boier, fara copii, vaduva, se calugareste. Si cum, manastirea Corbii de Piatra se afla pe mosia sa, se straduieste ca dainuirea monahala de la Corbi sa fie permanenta si ferita de griji materiale. Inrudita cu familia boierilor Craiovesti, dar si cu domnitorii Basarabi, Monahia Magdalina reuseste sa faca din manastirea Corbi o manastire domneasca, iar din inteleptul domn Neagoie Basarab, ocrotitorul sfantului lacas de cult.

Imaginile cu bisericuta, cu interiorul sapat in stanca, ne vorbesc despre un lacas stravechi de rugaciune, cu siguranta munca unor pustnici. Pictura este probabil sustinuta de un ctitor domnesc, Basarab Voievod, Intemeietorul cel cu capitala la Campulung, care, alaturi de alti domni si domnite, sunt in pomelnicul manastirii. Sfantul Neagoie Basarab preia grija manastirii (1512), este pomenit in parastas o data pe an si in pomelnic, ca mare binefacator. Cand ajungem prin manastirile noastre mult iubite, ne intalnim nu numai cu Dumnezeu cel Viu, cu casa Lui frumos impodobita, dar si cu idealurile de viata ale stramosilor nostri. Boieri mari si vestiti, ca Banul Barbu Craiovescu, calugarit sub numele de Pahomie, Mama lui Mihai Viteazul a trait dupa sfarsitul tragic al fiului sau ca maicuta in manastirea Cozia; si sirul poate continua, maica Platonida sau doamna Milita, sotia lui Neagoe Basarab, la schitul Ostrov si indurerata doamna Marica, sotia Sfantului Martir Constantin Brancoveanu, la manastirea Surpatele…. si multi inca, vrednici de pomenire si de a fi tinuti cu luare aminte ca exemplu de spiritualitate

Imaginile cu peisajul spectaculos din preajma manastirii, cu cascada, cu cristelnita, cu corbii, intregesc sentimentul de unicitate al locurilor. Locuri care, pe langa legendele despre originea familiei Corvinestilor, cu descendenta ilustra a lui Voicu, Iancu si a lui Matei Corvin ,regele Ungariei, dar si cu multimea de oameni credinciosi din zona, care au ales calea monahala pentru destinul lor. Cel mai cunoscut fiind IPS Teofan, mitropolitul Moldovei.

Probabil ca strangerea de inima pe care o incerc este pentru pictura straveche aflata in ”agonie”, aproape de disparitie… Ma gandesc ca marile grote cu pictura preistorica (de altfel chiar foarte frumoasa) aflate in Franta, la Altamira sau Lascaux nu se mai viziteaza de mult. Apoi alte asemenea picturi din grote stravechi au fost reconstituite artificial, cu tehnologii moderne, pentru a putea fi cunoscute, dar, in acelasi timp, ferite tocmai de deteriorarea microclimatului de pestera, grota…

Un gand de multumire, final, pentru vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, a carui pretuire pentru aceste vechi manastiri m-a inspirat in pelerinajele mele. Le-a parcurs cu piciorul, poate de mic copil, cu siguranta cand era urmarit si persecutat, ca sa i se mai piarda urma….. Si ni le-a redat prin literatura sa…. Cerurile Oltului, Amintirile peregrinului apter, Memorii, Poeme, poeziii….

Margareta Catrinu, Cluj, 5 nov. 2014

Vedeti galeria de imagini aici

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pictura si mozaic, Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Mănăstirea Corbii de piatră

  1. Sabina C zice:

    Iar aceasta prezentare calda si prietenoasa trezeste in toti dorinta de a o vizita! Felicitari, frumos articol!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s