Şi ce-a crezut satana oare?

ispitirea*

Şi ce-a crezut satana, oare, când în pustiu Te-a ispitit

Cu cele către care omul, spre-a lui cădere, a râvnit?

Război el a pornit asupră-Ţi, să Te înşele socotind

Cu-a tinei lăcomie, slavă ori avuţie – îndrăznind.

***

El n-a ştiut că-n trupul hainei de lut plăpând, mai mult erai

Decât un om promis ţărânei şi n-a ştiut că-i întindeai,

Prin firea noastră asumată pe Crucea Dragostei ce eşti,

O cursă, spre a lui cădere sub talpa vrerii omeneşti.

***

“Nu doar cu pâine se trăieşte, ci şi cu oricare cuvânt

Ce iese ca un foc din gura lui Dumnezeu Celui Preasfânt!

Nu doar cu cele ale lumii poate fi omu-ndestulat,

Ci, mai vârtos, când el porunca Domnului său a ascultat!”

***

Aşa zicându-i Tu satanei când lăcomia Ţi-a întins

Ca o momeală, ca, din pietre, pâine să faci cu deadins,

Un cui bătut-ai, spre surparea ce-l aştepta, dar n-a ştiut,

Căci Te-a văzut în trupul tinei şi slab de voie Te-a crezut.

***

În nebunia lui vicleană, pe-aripa templului Te-a dus,

De-acolo, Să Te-arunci în beznă, pentru cuvântul ce-a fost spus:

Că Domnul Însuşi va trimite pe îngeri, spre-a Te ridica,

Să nu-Ţi răneşti cumva piciorul, izbit de piatră, de-I cădea.

***

Dar n-a ştiut nepriceputul că-n trupul firii pământeşti

Îţi supuseseşi voia tinei voirii cei dumnezeieşti

Şi i-ai răspuns: “Scris e şi-aceasta: nu ispiti pe Dumnezeu!

Şi, mai presus de-orice dorire, voirea Lui e dorul Meu!”

***

Vicleanul diavol pe un munte Te-a dus atunci, făgăduind:

“Averea lumii, câtă este, Ţi-o dau, de îmi vei fi slujind!”

Şi l-ai răpus încă o dată: “Mergi înapoia Mea din drum:

Lui Dumnezeu Mă-nchin, iar ţie nu-ţi voi sluji nicicând, nicicum!”

***

Şi Te-a lăsat ispititorul, iar îngerii venind slujeau

Iubirii Tale neînfrânte şi, cu uimire, lăudau

Smerirea fără de pereche şi deşertarea ce-ai făcut

Când, Dumnezeu fiind din fire, ca simplu om ai petrecut.

***

Iar biruinţa Ta asupra vrăjmaşului ispititor,

Ca om luptând, ai luat cunună şi-apoi ne-ai dat-o tuturor

Însă: de-om vrea să-Ţi fim asemeni – şi răstigniţi, şi îngropaţi

În moartea Ta, vom lua cununa, în Tine Însuţi – înviaţi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s