Tu, Doamne, n-ai vrut de la noi

Domnul Iisus Hristos*

Tu, Doamne, n-ai vrut de la noi argint şi aur, fier, aramă,

Ci glasul Tău cel părintesc dintru adâncul morţii cheamă

Pe omul ce l-ai fost zidit din lut şi duh – la viaţa vie,

Ca, întru bucuria Ta plinindu-se, slăvit să fie.

***

Nu cum dau oamenii i-ai dat, din slava lumii cei deşarte,

Ci, la al dragostei ospăţ chemându-l, i-ai făcut lui parte

De slava Ta dumnezeiască, lumina Ta în el punând,

Dar nu-mpotriva vrerii sale, ci însuşi el aşa voind.

***

Ai dat porunca Ta cea nouă: să ne iubim cum ne-ai iubit

Şi Legea n-ai stricat c-o cirtă, ci mai vârtos ai împlinit

Încununând-o cu cuvântul desăvârşirii, ce-ai lăsat

Ca, omul împlinind, să-Ţi fie fiu vrednic, binecuvântat.

***

Credinţa tare ca arama – aceasta de la noi o ceri

Şi, drept argint, s-avem nădejdea în sfintele Tale puteri,

Iar aur – să primim iubirea ce-n inimi ai venit s-aduci

Şi s-o lăsăm să crească tainic, pătrunşi de Jertfa Sfintei Cruci.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Arta religioasa, Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s