„Cina cea de Taină”, pictată de Leonardo, Ghirlandaio și Tintoretto

GhirlandaioTema Cinei de Taină a lui Hristos era o imagine extrem de populară în pictura Renașterii italiene. Poate cea mai cunoscută versiune este fresca lui Leonardo Da Vinci de la Santa Maria delle Grazie, din Milano, dar această scenă a fost mult reprezentată de-a lungul întregii istorii a artelor. Cina cea de Taină, cunoscută în italiană ca „l ultima cena” sau „il cenacolo”, a fost ultima masă pe care Hristos a împărțit-o cu cei doisprezece apostoli ai săi înaintea crucificării. Este vorba despre cina la care Hristos a spus „Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi”, atuci când a rupt pâinea ca s-o mănânce și „acesta este Sângele Meu” atunci când a băut vinul. Gesturile au constituit întemeierea Euharistiei. Ritualul fiind o foarte importantă parte a creștinismului, el este adesea descris în tablourile religioase. Se pot compara în timpul Renaşterii cel puţin trei versiuni diferite ale Cinei de Taină, acestea fiind cele pictate de Domenico Ghirlandaio (1480), Leonardo da Vinci (puţin înainte de 1500) și Jacopo Tintoretto (la un moment dat aproape de 1600).

Ghirlandaio a pictat această Cină de Taină ca frescă la San Marco din Florența, după ce pictase o variantă aproape identică la biserica Ognissanti din același oraș, cu câțiva ani înainte. Fresca este minunată și un bun exemplu pentru tipul standard al acestei picturi în quattrocento-ul (secolul cinsprezece) Renașterii italiene. Cina cea de Taină a fost de asemenea evenimentul la care Hristos a anunțat că unul dintre cei doisprezece apostoli ai săi Îl va vinde; nu a spus cine anume, dar din descrierile pe care tablourile le fac, orice privitor contemporan își poate da seama că acela este Iuda. Iuda apare întotdeauna în aceste picturi ale Cinei de Taină timpurii separat de restul grupului, în aceasta a lui Ghirlandaio este singurul reprezentat fără aureolă; uneori, în alte reprezentări, aureola sa este pictată în negru.

Pictorul a conceput această scenă folosind perspectiva și a creat adâncime în pictură cu ajutorul dalelor de pe podea, încorporând elemente arhitecturale ca ferestrele și arcadele și incluzând un fundal de peisaj care conține cer, nori, păsări și copaci. Pictează în stilul său caracteristic, delicat și decorativ, cu gust pentru detaliu, folosind lumină și culori deschise, figuri realiste și siluete convingătoare. Artistul a construit, după cum am subliniat, spațiul în care acest episod sacru se desfășoară, folosind un efect de „trompe l’oeil” pentru a crea impresia extinderii spațiului refectoriului printr-o deschidere în plus, cu zidurile prelungindu-se de la ieșindurile arcadelor, și permițând privitorilor un fel de ocheadă dincolo de aceștia, într-o grădină luxuriantă, populată cu păsări. Gesturile și expresia feței lui Hristos și ale apostolilor sunt marcate de o mare naturalețe, ce evocă viața de fiecare zi: ucenicii stau de vorbă în grupuri de câte doi, unii dintre ei mâncând din același vas, așa cum era obiceiul vremii şi lumii lor.

Gustul pentru narativ al pictorului îl îndeamnă să dea vioiciune scenei prin numeroase detalii, reprezentate cu precizie naturalistă. În fața comesenilor, întinsă într-un splendid stil ”perugian”, se află o față de masă de pânză albă, decorată cu modele zoomorfe albastre; se pot vedea pahare și alte vase făcute din cea mai fină sticlă transparentă, cuțite lungi cu lame ascuțite și cozi din lemn, farfurii cu ceea ce rămăsese din cină: extraordinare detalii de natură moartă, prin simbolismul cărora sunt anunțate moartea și Învierea lui Mesia.

Pe lângă pâine și vin – Trupul și Sângele lui Hristos – se văd pe masă caise, simbolul păcatului, salată, simbolul penitenței, cireșe într-o culoare ce evocă Patimile și portocale, care reprezintă o referire la Rai. Natura însăși își joacă rolul său în taina Euharistiei: palmierii și ficușii evocă martirizarea, în timp ce rodiile trimit din nou la sângele lui Hristos. Pe cer, se văd șoimi, simboluri ale răului, atacând rațe, care sunt simbolurile bucuriei celeste. De la fereastra din stânga, privește un prigor, semn al Patimilor, în timp ce, pe pervazul ferestrei din dreapta, se odihnește un păun, emblemă a nemuririi sufletului care, purificat de păcatul originar prin jertfa lui Iisus, poate spera în mântuire și viață veșnică.

La vremea când această frescă și cea de la Ognissanti au fost pictate, ele au fost considerate cele mai frumoase reprezentări ale Cinei de Taină create vreodată…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „Cina cea de Taină”, pictată de Leonardo, Ghirlandaio și Tintoretto

  1. liviu.mironescu55 zice:

    Greetings!

    Just take a look at these crazy stuff! It’s something beyond my imagination, take a look here http://predictability.dearsdelights.com

    Hugs, liviu.mironescu55

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s