Rugăciunile Sfântului Efrem Sirul către Maica Domnului. Rugăciunea a patra către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Lacima Maicii DomnuluiStăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu Dar dăruită a lui Dumnezeu Născătoare, prea binecuvântată, de Dumnezeu Dăruită Maică a lui Dumnezeu, încăperea Dumnezeirii Unuia-Născut Fiu al Tatălui Celui fără de moarte și nevăzut, scaunul în chipul focului, mai preaslăvită decât cei în patru chipuri, preacurată, prea nevinovată, prea nepângărită, prea fără de prihană, prea lăudată, prea nestricată, preafericită, prea nevătămată, preacinstită, întru tot binecuvântată, prea pomenită, prea dorită; fecioară cu sufletul și cu trupul, și cu mintea; jilțul Împăratului Celui ce este pe Heruvimi; ușă cerească prin care cei de pe pământ la ceruri alergăm; Mireasa lui Dumnezeu, prin care cu Dânsul ne-am împăcat; minune neînțeleasă, auzire netâlcuită, arătare a Dumnezeieștii taine celei ascunse, apărătoare cu totul nebiruită, sprijin tare, izvor de viață primitor, noian neîmpuținat și nedeșertat al Dumnezeirii și negrăitelor daruri și hărăziri, înălțime mai înaltă decât cereștile și netrupeștile Puteri, adânc necercat al înțelegerilor celor ascunse, slava și cinstea cea de obște a firii, dăruirea tuturor celor bune; cea, după Sfânta Treime, Stăpâna tuturor făpturilor; cea, după Mângâietorul, altă mângâietoare și, după Mijlocitorul Hristos, mijlocitoarea a toată lumea; căruța Soarelui Celui gândit, primitoarea Luminii celei adevărate, care luminează pe tot omul ce vine în lume, ceea ce porți în brațe pe Cel Ce poartă toate cu cuvântul gurii Lui, îmbrăcămintea cea neîntinată a Celui Ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină; podul a toată lumea, care la Cerul cel mai presus de lume ne sui pe noi; cea mai presus decât Heruvimii, mai preaslăvită, fără de asemănare, decât Serafimii și mai cinstită decât toată zidirea; strălucirea Îngerilor, mântuirea oamenilor; cea care la Cer ne sui pe noi; Maica și roaba Soarelui Celui neapus, raza zilei celei adevărate și tainice, adâncul necurmatei iubiri de oameni a lui Dumnezeu, cea mai cinstită decât Raiul, pământul cel sfânt al făgăduinței, carul cel Dumnezeiesc al Darului, întărirea și sprijinirea cea prea tare a credinței celei adevărate, locul cel prea desfătat al Celui Neîncăput; vița cea adevărată, care pe Rodul Vieții L-ai purtat; măslinul cel prea roditor, care veselești sufletele credincioșilor; acoperământul cel a toată lumea, ușa cinstitei taine celei mai presus de minte; împlinirea darurilor celor treimice, ca aceea ce porți vrednicia cea de-a doua, după Dumnezeire; fulger care strălucești sufletele credincioșilor, împăcarea păcătoșilor, întemeierea celor așezați, chemarea înapoi a celor ce cad, deșteptarea trândavilor, vârtutea celor ce bine sporesc, unirea la un gând a Bisericii, buna nororcire a oștilor, dăruirea tuturor celor bune, buna așezare a cetăților, pacea lumii, răbdarea nevoitorilor, bărbăția pătimitorilor, comoara vieții celei nestricăcioase, nor care aduci ploaia cea cerească celor de pe pământ, făclia Luminii Celei neapropiate; scara cea înălțată, pe care Îngerii cei cerești s-au pogorât către noi, limanul celor înviforați, bucuria celor necăjiți, folositoarea celor nedreptățiți, mângâierea celor ce plâng, ajutorul celor neajutorați, întărirea celor neputincioși, sprijin celor osteniți, toiag al orbilor, povățuitoarea cea mântuitoare a celor rătăciți, apărarea cea întemeiată a celor din nevoi.

Chivot sfânt, prin care ne-am mântuit de potopul păcatului; rug nears, pe care te-a văzut Moisi, de Dumnezeu văzătorul; cădelniță de aur, întru care Cuvântul, aprinzând trupul, toată lumea de bună mireasmă a umplut-o și învinuirile neascultării de tot le-a ars; tablă de Dumnezeu scrisă, sfeșnic cu șapte lumini, a căruia strălucire a covârșit razele soarelui; cort sfânt, pe care Veseleil Cel duhovnicesc, Hristos, l-a zidit cu prea înțelepciune și sălaș al Său l-a făcut; căruța cea împărătească, năstrapă de mană primitoare, grădină încuiată; izvor pecetluit, ale căruia ape curate și limpezi adapă toată lumea; toiag al lui Aaron, cel cu sfințenie odrăslit; lână de rouă purtătoare a lui Ghedeon; carte de Dumnezeu scrisă, prin care zapisul lui Adam s-a rupt; munte al lui Dumnezeu, muntele cel sfânt în care Domnul bine a voit să locuiască; rădăcină sfântă din Iesei; cetatea lui Dumnezeu, pentru care preaslăvite s-au grăit, după cum zice David.

Dezlegarea întristării; izbăvirea robiei; îndumnezeirea muritorilor; cea prea frumoasă cu firea și de toată prihana neprimitoare; ceea ce la Libanul fecioriei te sui și lumea o umpli de buna mireasmă a mirului, din care dulceața curgând, amărăciunea cea de demult a lemnului a îndulcit-o; ceea ce pe toată ființa Dumnezeirii, înfricoșat ai încăput-o; dăruirea cea mai înaltă decât toată cinstea și podoaba cea preacinstită a tuturor bunătăților; pat al lui Solomon, pe care te înconjură șaizeci de puternici, adică graiurile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate; loc de lumină încăpător, dintru care razelele mântuirii au strălucit lumii; mărturia înfricoșatei iconomii; sălășluirea cea frumoasă a dumnezeieștii împreună-pogorâri; împăcătoarea lumii; curățitoarea noastră și adăpostirea; darul cel prea dorit al tuturor celor bune.

Clește de văpaie purtător, pe care te-a văzut marele între Prooroci, Isaia; munte umbrit cu fapte bune, pe care mai înainte te-a văzut Avacum; munte netăiat al lui Daniil; ușă care cauți spre răsărituri, a lui Iezechil; raiule preasfinte din Eden; pom de viață purtător, care aduci rod prea frumos și prea dulce; măr cu bun miros; trandafir dulce mirositor; floare nevestejită; crin prea alb; carte pecetluită, pe care nimeni nu poate să o citească; închipuirea cea nescrisă a fecioriei; vederea Proorocilor cea cinstită; veșmântul cel de Dumnezeu împistrit; porfira cea de Dumnezeu țesută; împlinirea cea prea arătată a toată proorocia; gură netăcută a Apostolilor; îndrăznire nebiruită a purtătorilor de chinuri; întărirea împăraților; lauda preoților, iertarea greșiților, înduplecarea Dreptului Judecător, ridicarea celor căzuți, zidirea cea de a doua oară a sufletului și a trupului meu; dorirea lumii.

Mântuirea mea, mângâierea mea, viața mea, lumina mea, nădejdea mea, răcorirea mea, dulceața mea, scăparea mea; acoperământul, tăria sufletului meu, veselia, îndulcirea, zidul, adăpostirea, îngrădirea cea tare, arma, sprijinul, slava, suflarea mea, ocrotitoarea, mijlocitoarea, alinarea, cercetarea, lauda, pacea, vârtutea, umblarea, cântarea, hrana, veșmântul, bucuria, blagoslovenia, ancora, îndestularea, roua, încuviințarea cea cinstită, sfințenia, mărirea, izbăvirea; mângâierea scârbelor mele; ajutorul deznădăjduirii mele; luminarea și sfințenia sufletului meu; izbăvirea de păcatele mele; îndulcirea și îmbunarea sufletului meu cea de la Dumnezeu; picătura cea de Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate; făclia cea prea strălucită a sufletului meu celui întunecat; îmbrăcarea goliciunii mele; încetarea suspinurilor mele; prefacerea primejdiilor mele; înfrânarea, curăția, bărbăția, întreaga înțelepciune, podoaba faptelor bune, slobozenia mea, limanul, comoara, neguțătoria cea cu adevărat veșnică, statornica pocăință, înălțarea, buna sănătate, frumusețea, tăria, buna sfătuire, priceperea, bucuria, strălucirea mea.

Doamna mea și, către Dumnezeul meu, neadormită și ne-rușinată înainte-stătătoare. Vezi credința mea și dorirea mea cea după Dumnezeu și – ca una ce ai împreună-pătimire și putere, ca o Maică a lui Dumnezeu, Celui Singur bun și milostiv – primește sufletul meu cel prea ticălos și învrednicește-l pe dânsul, prin mijlocirea și sprijinul tău, părții celei de-a dreapta a Unuia-Născut Fiului tău și odihnei aleșilor și Sfinților Lui că nu am alt ajutor afară de tine, nici sprijin. Spre tine nădăjduind, să nu rămân deșert. Întru tine mă laud; să nu-ți întorci, pentru multele mele păcate și fărădelegi, fața ta de la mine, nevrednicul robul tău; că ai voirea și puterea, ca ceea ce pe Unul din Treime negrăit L-ai născut. Ai cu ce să-L pleci, ai cu ce să-L îndupleci: mâinile cu care negrăit L-ai purtat pe Dânsul, sânul cu care L-ai alăptat; de scutece, adu-I aminte; de creșterea ce din pruncie. Cu ale tale, pe ale Aceluia amestecă-le: Crucea, Sângele, rănile prin care ne-am mântuit, prin care ne-am proslăvit: Deci să nu îți depărtezi ocrotirea ta de la mine; ci ajută-mi și acoperă-mă, și fii lângă mine totdeauna; că Se veselește Unul-Născut Fiul tău de cei ce se roagă ție; îndatorat Îl ai pe Dânsul, Cel Ce a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”; și cu mult mai vârtos Însuși, Cel Ce a voit a Se număra între robi, va păzi Darul și porunca Sa către tine, ceea ce I-ai slujit Lui la negrăita naștere; Pentru aceea, Se și bucură de rugăciunile tale, ca pe a Sa slăvire a ta o socotește și, după datorie, împlinește cererile tale; numai să nu mă treci cu vederea pe mine, cel nevrednic; nici faptele mele cele necuvioase să curme dinspre mine mila ta cea nemăsurată.

Născătoare de Dumnezeu, tu ești numele meu cel prea dorit; că nici un semn de biruință nu este mai tare decât ajutorul tău. Că tu ai șters toată lacrima de la toată fața pământului; tu ai umplut zidirea de tot felul de faceri de bine. Pe cele cerești, le-ai veselit, pe cele pământești, le-ai mântuit; zidirea ai împăcat-o, pe Ziditor, L-ai milostivit; pe Îngeri, i-ai plecat, pe oameni i-ai înălțat; între cele de sus și cele de jos, prin sine-ți ai mijlocit; ai prefăcut și ai schimbat prea bine totul întru ce-i mai bun. Prin tine, semnele cele nemincinoase ale învierii noastre le ținem; prin tine, Împărăția cea cerească nădăjduim să o dobândim. Pe tine, sprijin spre mântuirea noastră te-am câștigat, pe tine te avem apărătoare spre ajutor, pe tine te-am dobândit gură a dării noastre de răspuns, pe tine te aducem laudă a nădejdii noastre, pe tine, mulțimea creștinilor te are zid prea tare; tu încuietorile Raiului le-ai deschis; tu ne-ai pregătit pe noi a călători la Ceruri; tu ne-ai împrietenit cu Fiul tău și Dumnezeu. Prin tine, singură preacurată, toată slava, cinstea și sfințenia de la însuși Adam cel dintâi și până la sfârșitul veacului, Apostolilor, Proorocilor, Mucenicilor, Drepților și celor smeriți cu inima, s-a făcut și se face, și se va face; și de tine se bucură, ceea ce ești cu Dar dăruită, toată zidirea; și eu mă bizuiesc întru tine, cea care cu adevărat ai născut după trup pe Dumnezeu Cel adevărat, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte Și cu Preasfântul și bunul, și de viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Postului Mare, Editura Egumenița, Galați, pp. 133-142.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s