Biserica din Densus

DSC03110In ”Tara Hategului” sunt multe si vestite biserici si manastiri care ne asteapta pentru rugaciune, la ceas de cumpana, de intrebari…

Biserica din Densus are faima unui monument unic…. face parte dintre putinele biserici ortodoxe foarte vechi, zidite din piatra, ctitorite de vitejii si credinciosii cnezi romani din Transilvania.

La doar cativa kilometri de vechea capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, biserica apare uimind din prima clipa prin aspectul ”original”: un turn din piatra, ca un obelisc arhaic, care incununeaza o zidire robusta, din blocuri foarte mari de piatra, din caramizi, pietre de rau…. decorata cu bucati mari de marmura cu resturi de sculptura antica… coloane, capiteluri.

Intrarea prin deschiderea sudica a pronaosului neacoperit, printre zidurile daramate si strajuite de coloane si pietre de sarcofag roman, impresioneaza prin materialitatea lor erodata. Abia poti intelege ca blocul de marmura sau piatra a fost candva cioplit rectangular, cu muchii drepte, finisate, intr-atat este textura, materialitatea dura a pietrei transfigurata de timp. Am avut aceeasi senzatie de piatra transformata in relicva milenara, strabatand timpurile, ca si la Cnossos, cetatea-labirint a regilor cretani intrati si ei in legenda, in poveste. Am simtit ca trebuie sa privesc cu atentie toata constructia, ca totul din jurul nostru avea importanta, ca totul era semnificativ, ca totul ne vorbea…

Eram asteptati de parintele paroh Alexandru Gherghel. Fara multa vorbarie, cumpanit si intelept, ne-a spus ”istoria” si ”intrebarile pe care le naste contactul cu aceasta unica biserica. Ne-a prezentat cateva albume si carti despre biserica din Densus si ne-a lasat sa contemplam in liniste, sa ne rugam…..

Am cumparat o carte cu imagini si, cum nu era permisa fotografierea in interior, am iesit sa ”simt ”constructia din exterior, sa fac fotografii, sa vad si peisajul, cerul, dealurile, norii….. Si am contemplat ce vedeam, sperand sa inteleg adevarul spus cu certitudine de acele zidiri…. atat de neobisnuite pentru noi cei de azi.

Zidurile sunt foarte puternice, la baza, pietrele mari care au resturi de ornamente romane, incizii sau lacasuri de grinzi pentru pietrele recuperate din zidurile dacice, caramizi foarte vechi, romane care completeaza spatiile dintre pietre, ferestre mici, din piatra destul de grosier cioplite, voit ogivale. Cateva deschideri rotunde, din piatra, o reutilizare a unor conducte de canalizare romane, amplasate sus sub acoperis….. Turnul din piatra cu cateva deschideri-ferestre cu un aspect arhaic de stil romanic…. si acoperisul din caramizi de piatra, foarte ordonat realizat…. cativa ”contraforti” pe peretele nordic, mai mult decorativi, refolosind cateva coloane antice romane, gratioase, in contrast cu forta geometrica, cubica aproape, a bisericii. Chiar frumoasa mi s-a parut realizarea absidei semicirculare care delimiteaza altarul. Iar trecerea de la acoperisul de forma conica a altarului la intalnirea cu acoperisul naosului mi s-a parut o realizare ingrijita si de mare maiestrie. Sunt marcate decorativ, cu caramizi asezate in forma de ”dinti de fierastrau” cele trei etaje ale turnului si streasina acoperisului bisericii. Pe tot peretele de sud, in exteriorul bisericii, erau prezente anexe construite, tot foarte vechi, ulterioare constructiei initiale, cu o boltire cilindrica, ruinata… probabil pentru un paraclis atat de necesar unor comunitati mai mari….

Am revenit in interior, pentru pictura, pentru spatiul acela stravechi in care se rugau stramosii nostri. Turnul cel care caracterizeaza atat de bine unicitatea bisericii se sprijina pe patru piloni deosebit de puternici, piloni constituiti din opt pietre antice-opt monumente funerare romane reutilizate cum nu se poate mai eficient… Intre cei patru stalpi de sustinere a turnului, se deschidea un spatiu vertical pana in varful turnului… Acolo unde in bisericile noastre de azi este cupola din care vegheaza Iisus Hristos Pantocrator…. aici este un spatiu inalt impregnat de vechime, aerisit, liber, pana in varful turnului.. Poate ca rezistenta acestui turn deosebit de puternic a facut ca aceasta biserica sa se pastreze atat de bine pana azi.

Spatiul de rugaciune, naosul, este destul de mic, zidurile exterioare sunt foarte groase, cum de altfel se si vede din imagini, zidite in exterior din pietre recuparate din constructiile dace si romane, ar pe interior din caramizi, pietre antice sau de rau…

Spre rasarit, pe peretele din preajma locului altarului si in altar, am vazut o pictura deosebit de frumoasa…. aici am regasit teme iconografice eterne, realizate dupa tipicul bizantin cu care suntem obisnuiti. Deosebit de frumos pictati sunt Sfintii doctori fara de arginti, Arhanghelul Mihail, Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, Sfanta Elena, Mahrama Domnului (stergarul avand motive decorative pictate gratios, amintind de cusaturile folclorice). S-a gasit o insemnare a pictorului Stefan cu caractere chirilice si o alta insemnare care cuprinde si anul 1443 pentru hramul Sfantul Nicolae. Mai sunt inscrisuri inca nedescifrate, dar esentiale sunt acestea.

Pentru ca pictura este realizata deosebit de ”profesionist”, dupa stil si tehnica, se afirma de marele istoric de arta, specialist in arta bizantina,Vasile Dragut, ca realizatorul acestor fresce este din Tara Romaneasca, acelasi pictor care a pictat si biserica Sfantul Nicolae Domnesc din Curtea de Arges.

Pe peretii de nord si sud, in interiorul bisericii, nu este nimic pictat, doar pe peretele de vest sunt fragmente de pictura (Judecata de apoi) din sec. XVIII, deteriorate…

Pe pilonii care sustin turnul, se pastreaza cateva fresce: Sfanta Marina,Sfanta Nedelia, Sfantul Apostol Toma si mai ales o Sfanta Treime cu totul deosebita. Aici, parca a pictat un alt pictor decat Stefan. Dar imaginea cu Dumnezeu Tatal, varstnic, care Il prezinta pe Fiul sau Mantuitorul nostru, copil, (imbracat intr-o haina cu cusaturi spacifice folclorului nostru) si Sfantul Duh simbolizat ca o pasare aureolata, exprima sinceritate si o adevarata traire spirituala.

Iconostasul este din sec. XVIII, cu o pictura frumoasa, sincera. De altfel, toata iconografia, toate numele sfintilor sunt scrise cu litere slavone.

In altar, sfanta masa este tot o mare bucata de piatra antica romana.

Se pastreaza numele preotilor care au slujit in biserica incepand din anul 1360 (din diferite acte). Dar, probabil ca biserica este construita cu mult timp in urma, adica cel mai tarziu in sec XIII, locul fiind si un cunoscut ”scaun de judecata” pentru romanii din tara Hategului, mentionat in documente privitoare la familia nobila a cneazului Manjina.

Parintele Gherghel, actualul paroh al sfintei biserici din Densus, cunoscator pasionat si erudit al istoriei edificiului, ne-a spus despre imensele distrugeri suferite de acesta biserica. Turci, tatari, alti iconoclasti, au distrus arhivele bisericii, dar, din pacate si frumoasa pictura. Efectul chipurilor sfinte, cu fetele mutilate, fara ochi, este zguduitor. Dar culorile armonioase, stiinta canoanelor bizantine, frumusetea umanitatii sfinte si piosenia credintei pictorilor ne spun multe despre acei oameni care au fost in stare sa-si doreasca si sa reuseasca crearea unui simbol nemuritor pentru noi cei de azi. Ca biserica ar fi putut fi o biserica de manastire, ca s-a construit intr-un moment de acalmie istorica, pe locuri unde poate s-au jertfit tineri ai neamului nostru.. cine poate sti adevarul, este deja trecut in legenda… Faptul ca zidurile contin ”la vedere” pietre dacice (aduse din constructiile prezente peste tot in zona), bucati de piatra cu pecetea geniului constructiv roman (capiteluri, coloane, sculpturi, pietre funerare cu inscrisuri romane – adevarate documente eternizate aici), alte bucati de piatra care pot fi si marturii pentru goti, gepizi sau alti migratori care au trecut prin locurile stravechii Dacii, totul refolosit in constructia unei biserici unice…. Toate acestea marturisesc despre puterea lui Dumnezeu Care ne-a daruit exemplul cel mai bun de urmat, de inteles si de pastrat. Durerea vandalizarilor credintei, prezenta ca o constanta a istoriei noastre, este un alt prilej de intelegere, de smerenie si de credinta in valorile crestine.

Biserica a fost restaurata in 2005, in interior dar si in exterior. Monumentul a fost conservat asa cum era, nu s-au gletuit inciziile barbare aplicate fetelor sfintilor asa de frumos pictati. S-au gasit sub pietrele de pardoseala din biserica fragmente de ceramica dacica, cu inscrisuri (coson). Iar presupunerile istoricilor ca constructia este mult mai veche, ar putea fi sugerata de forma patrata a bisericii, de aspectul arhaic al zidurilor, al acoperisului…. Important pentru noi este ca, indiferent de tragediile sau vitregiile istoriei, muntii Carpati au fost deschisi comunicarii intre fratii de acelasi neam. Asa au circulat carti de cult, primele tiparituri religioase, primele biblii in limba romana sau cartile de cult ortodox. Asa au venit pictori, calugari, asa si-au gasit scapare cand erau vremuri grele nu numai turmele de oi dar si cultura si fiinta vesnica a oamenilor, a romanilor.

Poate ca biserica din Densus este cea mai complexa, mai susceptibila la intrebari legate de aspectul ei neobisnuit… Dar in apropiere, in alte locuri din Transilvania, mai sunt inca multe relicve de exceptie ale credintei, ale culturii religioase ale stramosilor nostri: Santa Maria Orlea, Strei, Lesnic, Criscior, Ribita….. care pastreaza o pictura valoroasa nu numai prin calitatile artistice ale frescelor (multe vandalizate in acelasi stil ca si la Densus). Prin alte marturii, cum ar fi portretele votive ale cnezilor romani, prin evolutia temelor, religioase ortodoxe si mai ales prin unitatea si asemanarea cu creatiile similare din Moldova sau Tara Romaneasca, putem pretui credinta noastra ortodoxa ca o adevarata matrice a spiritualitatii culturale romanesti. In Tara vechii Dacii, in muntii Hategului, ne asteapta mereu aceste vechi biserici, sa le cunoastem, sa le iubim, sa le pretuim, acum, mai ales acum.

Mai multe imagini puteti vedea: aici.

Margareta Catrinu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Arta religioasa, Cultura, Pictura si mozaic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s