Sfinții Arhangheli vindecă un om posedat

În anul 1916, a venit în mănăstirea athonită Dionisiu un oarecare tânăr din Atena, pe nume Stavros, ce se trăgea dintr-o familie bogată şi de vază După ce a stat câteva zile la noi în mănăstire, a început să se manifeste în el lucrarea diavolească. Făcea tot felul de neorânduieli, psalmodia, cânta diferite cântece lumeşti. Pe monahii care se apropiau de el şi-l sfătuiau să se potolească şi să se liniştească, el îi mustra şi le descoperea păcatele. Un oarecare monah, înainte de a se apropia de cel demonizat, a mers mai întâi la duhovnic şi s-a spovedit, pentru ca nu cumva demonul din el să-i facă cunoscute păcatele. Numai după aceea s-a îndreptat spre el rostind în mintea sa Acatistul Maicii Domnului. Atunci demonul s-a sălbăticit şi i-a spus: „Fugi de lângă mine, călugăre, căci mă ard cuvintele pe care le spui! Ah, ce să-ţi fac? Te-ai dus repede şi ai pălăvrăgit totul duhovnicului?” Şi a amuţit, fără să mai adauge ceva.

Expozitia de pictura ”Infinitul inflorit”, Margareta Catrinu

Expozitia mea a fost, in miez de vara, potrivit numelui generic si simbolic ”Infinitul inflorit”.

A trecut ca o bucurie solara, cu urme de foc insemnate pe vaile aducerilor aminte ale zborurilor sau ale labirinturilor din picturile mele. Deja, de mai bine de cincizeci de ani….nde cand sunt in lumea fascinanta a bucuriei jocului cu imagini colorate, traduse in toate cuvintele nespuse, alergate printre ganduri sau vise, dincolo de vremurile sociale…. Dar visate din plin, pentru timpurile civilizate ale unei eterne patrii a Cuvantului si a Creatiei nesfarsite.

Apostolul zilei: Sâmbătă, Săptămâna a 14-a după Rusalii

Așa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Iar, la iconomi, mai ales, se caută ca să fie aflat cineva credincios. Dar, pentru mine, este prea puțin ca să fiu judecat de voi sau de vreo judecată omenească; ci nici eu nu mă judec pe mine însumi. Căci nu mă știu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel Care mă judecă pe mine este Dumnezeu. De aceea, nu judecați ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor. Și atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.

I Cor. 4, 1-5.

Evanghelia zilei: Sâmbătă, Săptămâna a 14-a după Rusalii

A vorbit Iisus mulțimii și ucenicilor Săi, zicând: cărturarii și fariseii au șezut pe scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziți-le; dar, după faptele lor, nu faceți, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște. Toate faptele lor, le fac ca să fie priviți de oameni; căci își lățesc filacteriile și își măresc ciucurii de pe poale. Și le place să stea în capul mesei la ospețe și în băncile dintâi, în sinagogi și să li se plece lumea în piețe, și să fie numiți de oameni: Rabi. Voi însă să nu vă numiți Rabi, că Unul este Învățătorul vostru: Hristos, iar voi toți sunteți frați. Și tată al vostru să nu numiți pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătoul vostru este unul: Hristos. Și care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălța pe sine se va smeri și cine se va smeri pe sine se va înălța.

Mat. 23, 1-12.

Apostolul zilei: Vineri, Săptămâna a 14-a după Rusalii

Iar cei ce se socotesc a fi mai de seamă – oricine ar fi fost ei cândva, nu mă privește; Dumnezeu nu caută la fața omului – cei socotiți însemnați n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. Ci, dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiați împrejur, căci Cel Ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat și prin mine la neamuri. Și, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov și Chefa, și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba dreapta, spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei, la cei tăiați împrejur. Numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am și silit să fac.

Gal. 2, 6-10.

Evanghelia zilei: Vineri, Săptămâna a 14-a după Rusalii

Și a venit unul din mai-marii sinagogii, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Și a ieșit de acolo, și a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

Marcu 5, 22-24, 35; 6,1

Evanghelia zilei: Joi, Săptămâna a 14-a după Rusalii

Și a venit de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, L-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri. Pentru că, de multe ori fiind legat în obezi și în lanțuri, el rupea lanțurile și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; Și, neîncetat, noaptea și ziua, era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se în pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. Și, strigând cu glas puternic, a zis: ce este între mine și Tine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: ieși, duh necurat, din omul acesta. Și l-a întrebat: care îți este numele? Și I-a răspuns: legiune este numele meu, căci suntem mulți. Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. Și L-au rugat zicând: trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat, de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii, și s-au înecat în mare. Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii, să vadă ce s-a întâmplat. Și s-au dus la Iisus, și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte el, care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. Și ei au început să-L roage să Se ducă din hotarele lor. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-L ia cu El. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: mergi în casa ta, la ai tăi și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit. Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui și toți se minunau.

Marcu 5, 1-20.

Apostolul zilei: Joi, Săptămâna a 14-a după Rusalii

Pavel, Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos și prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morți, și toți frații care sunt împreună cu mine – Bisericilor Galatiei: har vouă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dar cele ce vă scriu, iată, (spun) înaintea lui Dumnezeu că nu vă mint. După aceea, am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei.

Amintiri culturale 1-7 septembrie

Joi, 1 septembrie; În 1875 s-a născut scriitorul american Edgar Rice Burroughs, creatorul romanelor despre “Tarzan” şi al aventurierul eroic de pe Marte, John Carter, datorită cărora a devenit celebru, deşi el a scris lucrări în mai multe genuri. Pe lângă cele 2 serii majore, Burroughs a mai scris câteva romane între anii 1912-1933, printre care „Fata Cavernelor”,  în care un aristocrat devine luptător, două romane Western despre apaşi – „Căpetenia”, 1927 şi „Diavolul Apaş”, 1933, în care îşi exprimă simpatia faţă de nativii americani, precum şi „Dincolo ce cea mai îndepartată stea”, din 1964, un roman science fiction despre brutalitatea războiului.

Note de lectură duhovnicească. Părintele Galeriu, mărturisitor al Chipului Treimic

Cu ceva timp în urmă mi-am adus aminte de fericita perioadă când, în cadrul unor emisiuni difuzate de TVR, pe cel de-al doilea program, undeva în seară, creștinul avea bucuria întâlnirii cu apariții duhovnicești de primă importanță, oameni care aveau să declanșeze o redeșteptare a spiritului (național-)ortodox, într-atât de înfierat și oprimat de-a lungul anilor comunismului. În termenii prezentului, emisiunea echivala cu un regal sufletesc: numeroși dogmaticieni, preoți, călugări cu viață în Hristos, până la oameni de cultură a căror probitate morală nu ar fi putut fi pusă la îndoială redimensionau paradigma vieții din acea actualitate. Evident, fiecare ar merita rânduri de aducere-aminte, pentru o mai bună situare în contextul unei contemporaneități laice ce pare să fi pierdut contactul cu trecutul. Totuși, materialul de față îi este dedicat Părintelui Galeriu – așa cum, cu simplitate era cunoscut în popor!

Expozitia Voichita Manu Cecalacean, la Sala Casino din Cluj

Centrul de cultura urbana Cluj, sala Casino, expune acum pictura doamnei Voichita Manu Cecalacean. A fost prezentata de cunoscutul pictor prof. univ. dr. Theodor Botis, cel ce i-a fost profesor in facultate cu mai bine de cinci decenii in urma…

Temele celor peste 60 de picturi sunt inspirate din farmecul insoritei Venetii, dar si din expresivitatea mai apropiatelor burguri transilvane…

Bine ati venit!

Daca va abonati, veti primi prin email, in fiecare zi, pericopa evanghelica si apostolul care sunt randuite sa fie citite, in biserica, pentru ziua respectiva. Pornind de la acestea, veti mai primi o cugetare si o rugaciune ce ne-a impresionat. De asemenea, veti putea citi si cateva randuri despre sfintii care sunt praznuiti in acea zi. Toate acestea le puteti gasi pe site la rubricile: “Evanghelia”, “Apostolul”, “Rugaciuni”, “Cugetari” si “Sfinti” (in lucru).

Tot prin email, veti fi informati despre continutul ultimelor articole tematice. Acestea le gasiti la rubricile “Teologie”, “Cultura”, “Stiinta”, “Reportaje”, “Proiecte” si”Diverse”.

„Cina cea de Taină” în versiunea Leonardo da Vinci

Cu aproape douăzeci de ani după Domenico Ghirlandaio, Leonardo da Vinci și-a pictat fresca sa în biserica Santa Maria delle Grazie și Cina de Taină aici amintită avea să devină reprezentarea definitorie a respectivului episod biblic.

Și aceasta era o frescă, dar Leonardo a folosit o tehnică nouă, care nu a funcționat prea bine, iar pictura a început să se dezintegreze încă în timpul vieții lui. Cum nu fusese realizată cu mijloacele standard ale frescei, culorile au fost diferite și artistul a fost capabil să picteze cu mai multe detalii, oricât din acestea s-a deteriorat pe parcurs. Leonardo a folosit un nou tip îndrăzneț de compoziție, realizată într-un mod mult mai realist decât acela al predecesorilor săi. El nu prezintă doar evenimentul Cinei de Taină, ci momentul anume în care Hristos tocmai a anunțat că unul dintre apostolii săi îl va trăda. Iar ei Îl întreabă ”Voi fi eu acela?”

Iisus este punctul central de perspectivă în această redare, toate liniile utilizate în arhitectură, pentru a crea adâncimea, se pot urmări pe direcția Lui, până la El. Iisus este complet nemișcat și calm și toate mișcările și formele radiază în afară dinspre El. În această pictură, Iuda stă împreună cu toți ceilalți și tocmai a răsturnat sarea. Leonardo folosește desigur și reprezentarea simbolică. După cum se știe, trei este numărul divin și patru este numărul pământului și al omului. Aici, pictorul separă apostolii în patru grupuri de câte trei, atrăgând simbolic atenția asupra faptului că Hristos a unit umanitatea cu divinitatea prin crucificarea sa. Odată cu noua reprezentare a lui Leonardo pentru Cina de Taină, aceasta s-a transformat, în pictură, într-o scenă mai puternică și mai realistă decât oricând înainte…

„Cina cea de Taină”, pictată de Leonardo, Ghirlandaio și Tintoretto

Tema Cinei de Taină a lui Hristos era o imagine extrem de populară în pictura Renașterii italiene. Poate cea mai cunoscută versiune este fresca lui Leonardo Da Vinci de la Santa Maria delle Grazie, din Milano, dar această scenă a fost mult reprezentată de-a lungul întregii istorii a artelor. Cina cea de Taină, cunoscută în italiană ca „l ultima cena” sau „il cenacolo”, a fost ultima masă pe care Hristos a împărțit-o cu cei doisprezece apostoli ai săi înaintea crucificării. Este vorba despre cina la care Hristos a spus „Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi”, atuci când a rupt pâinea ca s-o mănânce și „acesta este Sângele Meu” atunci când a băut vinul. Gesturile au constituit întemeierea Euharistiei. Ritualul fiind o foarte importantă parte a creștinismului, el este adesea descris în tablourile religioase. Se pot compara în timpul Renaşterii cel puţin trei versiuni diferite ale Cinei de Taină, acestea fiind cele pictate de Domenico Ghirlandaio (1480), Leonardo da Vinci (puţin înainte de 1500) și Jacopo Tintoretto (la un moment dat aproape de 1600).

DREPTURI DE AUTOR SI INTERNET

Legislatia cu privire la drepturile de autor cuprinde Legea nr. 8/1996, modificata prin Legea  nr. 285/2004 si Ordonanta de urgenta nr. 123/2005. Versiunea actualizata la data de 25/11/2010 o puteti gasi aici.

Dreptul de autor (Copyright) include lucrari literare si artistice precum romane, poeme, piese de teatru, jocuri, filme, opere muzicale, situri web, picturi, fotografii, sculpturi, design arhitectural, etc.

Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar in forma nefinalizata.

Sfântul Simeon Stâlpnicul (1 septembrie)

*

În părţile Ciliciei, într-un sătuc numit Sisan,

Voit-a Domnul a găti un stâlp de foc luminător,

Ce n-a fost pus pe sub obroc şi nu s-a cheltuit în van,

Ci-n sfeşnicul aprins, a dat lumina Vieţii – tuturor.

Dezbracă-te de omul vechi

*

Dezbracă-te de omul vechi, al obiceiurilor rele

Şi-n lacrimi, ca într-un botez, păcatul lasă-l să se spele;

Nu osândi, nu fi trufaş, nu vicleni, nu fi făţarnic,

Fiindcă viaţa-i doar un strop, Judecătoru-i nemitarnic:

Tu, Doamne, n-ai vrut de la noi

*

Tu, Doamne, n-ai vrut de la noi argint şi aur, fier, aramă,

Ci glasul Tău cel părintesc dintru adâncul morţii cheamă

Pe omul ce l-ai fost zidit din lut şi duh – la viaţa vie,

Ca, întru bucuria Ta plinindu-se, slăvit să fie.

Şi ce-a crezut satana oare?

*

Şi ce-a crezut satana, oare, când în pustiu Te-a ispitit

Cu cele către care omul, spre-a lui cădere, a râvnit?

Război el a pornit asupră-Ţi, să Te înşele socotind

Cu-a tinei lăcomie, slavă ori avuţie – îndrăznind.

Costumul nostru popular, expresie a profunzimii sufletului romanesc

Duminica, dupa slujba de la Catedrala, mai obisnuiesc sa vizitez cate o expozitie, de regula, la Muzeul de Arta.

Acum, doream sa vad lucrarile unei doamne din Bucuresti, lucrari dedicate Martirilor Brancoven’ si expuse in timpul verii la Palatul Mogosoaia. Era ultima zi in care mai puteam vedea aceste picturi de inspiratie bizantina, cu tehnici de icoana, dar cu noutati de interpretare pe masura gustului modern…. Nu este un caz singular de valorificare a traditiilor iconografice ortodoxe, ma gandesc la Marian Zidaru, dar si la o adevarata scoala de arta care s-a dezvoltat la Bucuresti, pe langa galeria Catacomba, demult, dupa 1990. Dar la ”Bastion” vechi turn de aparare al cetatii medievale a Clujului (amenajat de primarie pentru expozitii generoase, fara chirie sau alte obligatii ale expozantilor), la turn, expozitia dorita era stransa, cumva mai repede decat era prevazut. In schimb, erau expuse cateva costume populare, destul de vechi…. din colectia unui tanar. Un student la chimie, am aflat de la alti tineri in trecere pe acolo. M-au intrebat ce parere am despre pasiunea unui tanar, nici macar student la arte, literatura sau ceva umanist…. Si asa, pe neasteptate, m-am regasit pe mine, cu aceeasi pasiune, acum mai bine de 40 de ani.

La mănăstirea Putna

Am ajuns seara la manastire si, dupa mai bine de 50 de ani, incercam sa-mi amintesc ceva din ”vizita” de atunci, cand eram cu parintii mei.. copil…

A fost ceva foarte serios, era pietate multa la mormantul domnitorului Stefan cel Mare. Stiam despre serbarile de la Putna, organizate de poetul national Mihai Eminescu, despre Ciprian Porumbescu…. despre mesajul patriotic ce se leaga de amintirea rezistentei marelui voievod in fata vremurilor grele, de lupta pentru libertate si pastrarea ei….

Acum, simteam forta rugaciunilor care se transmiteau peste tot, in zidurile exterioare, prin ferestrele ”gotice” ale bisericii, luminate, calde. Sigur, la acel ceas de seara, erau slujbe specifice de manastire, cu rugaciuni de dezlegare impresionante. Totul era foarte interiorizat, erau multi calugari tineri…. foarte tineri, parca din alta lume….

Mănăstirea Corbii de piatră

Despre aceasta manastire, oricate s-ar sti, tot ramane ceva tainic, care persista in amintire si revine mereu obsedant.

Pentru oricare dintre noi, bisericuta aceasta straveche ramane o ”problema”. Nu o putem uita si ne cheama ca o perpetua intrebare…

Culoarea faliei de stanca in care se gaseste bisericuta ”rupestra” de la Corbii de Piatra este calda, asemanatoare stancariilor care adapostesc vestitele biserici ale Cappadociei…. Dar parca seamana si cu pietrele uriase ale Meteorelor, locuri de sfintenie ale monahilor greci, sute de ani….. Dar stancariile de pe langa manastirea Sihla, unde s-a retras Sfanta Teodora, nu au si ele ceva asemanator, un fel de ”expresionism” al peisajului, care ” ascunde” prin aceasta frumusete impresionanta tocmai locurile alese de Dumnezeu, iubite de Creatorul a Toate.?… Si, puse sa vorbeasca mereu, peste secole de culturi, peste istorii sau prin istorii, uneori de poveste, despre iubirea oamenilor pentru Maica Domnului, pentru modelul sacru al Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos…

Cornel Galben – Ieșirea din lume

Până către toamna anului 2014 nu am știut de tipărirea unor fragmente de jurnal aparținând băcăuanului Cornel Galben. Cu bunăvoința ce îl caracterizează, spre folosul meu, mi-a oferit – cu ocazia manifestărilor prilejuite de Ateneu 50 – cele trei cărți ce mărturisesc, într-o manieră netrucată, drumul interior parcurs de la intenția de a părăsi cotidianul pentru beneficiile duhovnicești ale vieții de mănăstire. Chiar dacă sunt trei volume diferite („Ieșirea din lume”, Editura “Fundației Culturale Cancicov”, 2012, “Ultima sută”, Editura “PIM”, 2013, “Primul prag”, Editura “Corgal Press”, 2014), consider nimerit a le trata ca unul de sine stătător întrucât acestea, dincolo de faptul că refac un fir cronologic firesc, pe de altă parte interdialoghează, mărturisesc aceleași temeri, sensibilități, speranțe.

Pictura, grafica, volum – arta profesionista la galeriile Ladea

In multimilenara cetate (culturala!!!) a Clujului, expozitiile de arta se asaza repede, una dupa alta, asemeni ritmurilor zilnice ale vietii noastre, poate se suprapun in bucuria diferitelor spatii expozitionale care coexista in urbea de pe Somes. Dar frecventa organizarilor de expozitii este probabil cea mai alerta in frumoasa si generoasa ”GALERIE LADEA”, situata central, in incinta Liceului de Arte Plastice, patronat ”spiritual” de marele sculptor clujean Romul Ladea (Calea Dorobantilor nr.56). Artistii invitati sa expuna in aceasta sala sunt nume consacrate ale artelor plastice profesioniste din tara sau oras, poate candva fosti elevi ai liceului sau fosti profesori de arte vizuale ai liceului gazda, sau debutanti, talentati, tineri provenind dintre cei aproape 1000 de elevi ai acestui prestigios liceu.

Acum, expun un grup pasionat de profesori-artisti din orasul, dar si din judetul Cluj. Un vernisaj, o prezenta artistica de mare calitate, (cu o traditie de peste cinsprezece ani in istoria liceului cjujean). Poate si faptul ca anul acesta liceul ”Romul Ladea” a implinit o varsta ”matura”, 65 de ani de la infiintare, ne face sa simtim altfel ”lumea”, universul interior al acestor partizani ai idealurilor eterne ale artei.

Sfântul Simeon Noul Teolog: Despre pocăință și frica de Dumnezeu

Ce război are sufletul și ce chin are inima celui ce se pocăiește cu duh umilit; ce cuvinte spune el și cum se roagă Stăpânului celui iubitor de oameni.

Cateheza 23

Ascultați cuvintele mele, aleșii mei fii, preaiubiții mei, dobânda mea, ascultați-mă, dacă într-adevăr mă iubiți și mă socotiți părintele vostru.

Care om, având inima atinsă de otravă și fiind lovit și chinuit de o nesuferită durere înlăuntrul său, mai ia aminte la durerile ușoare de pe trupul său și se mai grijește de ele? Căci durerea ascunsă din inimă îi acoperă orice altă durere sau mâncărime ivită pe trup și chinul inimii sale nu-i dă păs să ia în seamă și să vadă cele de pe trupul său. Durerea și chinul nesuferit al inimii îl fac să uite toate rănile de pe trup; el își sfâșie hainele cu propriile sale mâini și cu unghiile își zgârie rănile de pe trup.

Chipurile Sfinților Brâncoveni în imnografia ioan-alexandrină

Moto: “Cum pot fi reactualizate aceste virtuți arhaice în scrisul și conștiința celor mai tineri? Nu există decât o cale, cea a seriozității absolute întru cunoașterea Părinților așa cum au fost ei cu adevărat.”

Prezentul oficiază cu îndărătnicie liniile unui postmodernism monstruos în care individul nu mai are repere credibile pentru propria-i devenire. Existența însăși s-a transformat într-o ruletă rusească, într-un capriciu al unui datum situat a priori în afara oricărei analize. Informațiile circulă cu o rapiditate ce din păcate ucid motivația organică a revenirii omului în rosturile sale primare. Cotidianul se autoînchide, devine hartă a propriilor neputințe și doar saltimbancii evadați din jocul hâd al acelorași directive “de neatacat” își amăgesc existența în mod convenabil. Prezentul nu mai este interesat de trecut, în timp ce viitorul se scaldă într-un gri monolit. Deși dețineam informațiile necesare, pânza de păianjen pare să ne fi surprins – ne-am mutat viața pe internet – acolo ne profesăm zi de zi crezul deformat, voință a mașinăriei. Când și când, plin de patimă, partizanul unei idei ne amestecă în planurile sale ascunse ori ne trezim combatanții cu state nesemnate în cadrul unor “asociații nonguvernamentale.” Jocul se reia cu întreită suficiență în zorii fiecărei zile. Rar, prea rar, cutezăm să evadăm din acest tipar comportamental și să… ne aducem aminte!

Side – un magnific amfiteatru

Side – un magnific amfiteatru, uluitor prin acustica… luminat bland la apus… Insotit de amintirea insingurata a unui joc printre coloane antice sparte si cazute, pe bancile spactatorilor romani amutiti de mii de ani sau in centrul arenei unde s-au zbatut in lupte si dureri animale, sclavi, crestini martiri, cine mai stie…. poate si mari actori jucandu-si cu talent tragediile sau comediile de atunci…

La mai bine de zece ani, am revenit pe tarmul Mediteranei, la peste 70 km spre est de Antalia… orasul antic al lui Attalos, un rege egeean (grec) din Pergam, in Side (nume stravechi, care ar insemna rodie).

Ca sa pasesc si eu, dupa puterile mele, pe urmele primilor marturisitori crestini, ale primilor apostoli sau printre amintirile imperiului bizantin… toate pastrate printre atatea ”straturi” de culturi…

A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge

Pe măsură ce sporeau cercetările harului, sporea în sufletul lui Siluan și mulțumirea față de Dumnezeu:

„O, Doamne, cum să-Ți mulțumesc pentru această nouă și nemărturisită milostivire? Tu descoperi tainele Tale unui neștiutor și păcătos. Lumea piere în lanțurile deznădejdii, iar mie, ultimului și celui mai rău dintre toți, îmi descoperi viața veșnică. Doamne, eu nu pot de unul singur, dă lumii întregi să Te cunoască pe Tine.”

Treptat, în rugăciunea lui, începe să predomine mila pentru lumea care nu cunoaște pe Dumnezeu. „A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge”, spunea Starețul, prin Duhul Sfânt, Care ne învață iubirea lui Hristos.

Iubirea lui Hristos este o fericire ce nu se poate compara cu nimic în lume și, împreună cu aceasta, iubirea este o suferință mai mare decât toate suferințele.

Manastirea Sfanta Elisabeta Vindecatoarea, din Cluj, la doi ani de la sfintire

Clujenii s-au bucurat mult atunci cand Mitropolitul Bartolomeu a hotarat dreptatea redeschiderii manastirii Sfanta Elisabeta chiar in oras… Asa ca acum, la mai bine de doi ani de la slujba de sfintire, bucuria intalnirii cu sfantul lacas este implinita de frumusetea si taina locului sfant. O taina unica, cum orice urcus spre Dumnezeu este unic.

Expozitia de pictura „Frumusetea Luminii”, semnata de Corina Sidonia Rus

Doamna Corina Sidonia Rus expune, de aceasta data, pictura, flori mai ales, dar si peisaje, cateva portrete, in primitoarea sala ce tine de libraria Grace’s Home din Cluj.

In plina putere creatoare (n. 1971), a prezentat in ultimii patru ani cateva expozitii personale in salile U.A.P. Turda (o filiala a artistilor deosebit de activa ), in salile Bibliotecii Municipiului Turda, dar si in galerii de arta particulare din Cluj sau la traditionalele expozitii ale profesorilor artisti organizate de Liceul de Arte Plastice din Cluj (pe care, de altfel, l-a si absolvit in 1990).

Să nu pierzi regina!

Tactica ȋn viață

Ȋn articolul precedent am arătat că tabla de șah pe care se joacă partida vieții noastre suntem chiar noi ȋnșine: mintea, inima, sufletul, trupul, conștiința. Piesele au devenit puterile noastre (fizică, intelectuală, volitivă, sentimentală, spirituală) și abilitățile, virtutile pe care le nasc acestea. Pentru că toate acestea sunt daruri ale Părintelui luminilor, de la Care vine toată darea cea buna și tot darul cel desăvârșit, am afirmat că Regele nostru este Iisus Hristos, Cel fără de care nu putem face nimic. Adversarul nostru este diavolul, iar a câștiga partida vieții ȋnseamnă a elimina din viața noastră toate influențele negative ale acestuia, ȋn timp ce a pierde partida vieții coincide cu pierderea dragostei, credinței, nădejdii.

Tu ai rege în viața ta?

Şahul şi modelarea comportamentului social

Cel mai important lucru pe care îl aduce şahul, în plus fată de matematică, în viața copilului este posibilitatea de a lua multe decizii în timp scurt şi a vedea consecințele acestora. Copilul care joacă şah ia o decizie la fiecare mutare pe care o face şi observă imediat consecințele ei. Acest lucru, dacă este pus în valoare, va ajuta la maturizarea copilului, la luarea de către acesta a unor decizii cât mai responsabile în tot ceea ce face.

EDUCAȚIE PRIN ŞAH: Şah şi matematică

Aşa cum era normal, în ultimul timp, ca urmare a introducerii şahului în şcoli, au început dezbateri cu privire la folosirea acestuia ca instrument în educație. Fiind unul dintre cei care consideră că şahul i-a ajutat să devină mai buni în ceea ce şi-au ales să facă în viață şi observând nedumerirea multora cu privire la calitățile şahului ca instrument educațional, după discuțiile avute cu mai mulți prieteni, m-am hotărât să cuprind în rânduri câteva gânduri cu privire la acest subiect.

Expozitia de tapiserie a artistei Tudoran Clara, galeria Minerva din Cluj

Cunoscuta  artista Clara Tudoran si-a primit prietenii in cadrul generos si foarte bine amenajat functional al Galeriei ”Minerva”, in seara zilei de 6 martie 2014. Foarte multi iubitori ai artei decorative textile au dorit sa se bucure de universul fascinant al creatiei sale, in tehnica foarte contemporana  a broderiei si a colajului textil. Desigur, ne bucuram de expresia moderna a tapiseriei textile in care tehnici clasice decorative sunt adaptate limbajului contemporan al artelor vizuale si aspiratiilor estetice ale omului secolului XXI.

Sensibilitatea artistei s-a format in armonia si cultura muzicala profesionista, (vioara si violoncel), studiind la conservatorul din Cluj, fiind  acum o cunoscuta si apreciata profesoara de muzica (cu specializari psiho-pedagogice). Sunt cunoscute fericitele situatii de mari muzicieni care au facut arta sau de mari pictori care au avut studii muzicale, de interpretare instrumentala, situatii fericite in care inrudirea limbajului sunetelor sau al nuantelor cromatice a dus la sublimarea universului ideatic si emotional, la rafinarea expresivitatii creatoare. Pentru dezvoltarea talentelor plastice ale doamnei Tudoran, dincolo de aptitudinile native, dincolo de vitalitatea vizuala a nordului Maramuresului natal sau de cultura civilizatiei  estetice, credem ca se afla personalitatea pictorului, a restauratorului si iconarului Marius Tudoran, deopotriva sot si tata, mentor si model de iubire si jertfelnicie in familia artistei ale carei creatii avem acum ocazia sa le contemplam.

Iochim Bacauanul – O cercetare hagiografico-liturgica asupra cultului Sfintei Parascheva in Ortodoxie

O cercetare hagiografico-liturgică asupra cultului Sfintei Parascheva în Ortodoxie

Am avut deosebita onoare de a fi invitat la întreita lansare de carte a Episcopului Ioachim Băcăuanul, pe 29 ianuarie a.c., în Aula Moldova a Universității “George Bacovia” Bacău. Publicate la Editura “Filocalia”, volumele semnate de Presfinția Sa Ioachim Băcăuanul au fost primite cu mult interes atât de publicul de specialitate, cât și de omul interesat de realitățile duhovnicești ale prezentului. Socoteam la acea dată, părere pe care mi-o mențin și acum, că evenimentul realmente a echivalat cu o pagină de istorie pentru urbea noastră.

Artisti-profesori de educatie vizuala, pe simezele expozitionale ale Liceului de Arte Vizuale Romul Ladea din Cluj

La inceput de noiembrie, frumoasa sala de expozitii a Liceului de Arte Plastice din Cluj a prezentat  publicului interesat  lucrari de arta (pictura, grafica, ceramica) realizate de un grup de artisti-profesori de desen din invatamantul clujean.

Expozitia este intrata in traditia Liceului de Arte Vizuale  de mai bine de zece ani.

Artistii care ne ofera minunatul rod al talentului si creativitatii lor (cunoscuti prin participarile valoroase si  la alte evenimente artistice profesioniste) sunt: Elisa Bohatel Comsa, Borbely Kubina Cezarina, Barabas Laszlo Claudia, Dan Cicios, Farkas Melinda, Felicia Ilie, Andrei Hideg, Radu Hanga, Kocsis Ildiko, Koncz Munich Andras, Cristina Marian, Maria Malurean, Muradin Noemi, Nagy Noemi, Orban Stefan, Monica Popovici, Corina Rus Sidonia, Dorina Scridonesi.

Poezia, cale de recuperare a Chipului Treimic

În ciuda faptului că despre Daniel Turcea s-a scris mult, majoritatea cronicilor au fost interesate mai degrabă de valențele literare, de reușitele ce țin de abilitatea versificatorului și prea puțin de zbuciumul lăuntric al unuia dintre marii poeți ai veacului XX. Mă voi feri, așadar, să realizez o critică literară a textului și mă voi îndrepta către o variantă dragă mie, având în centru nevoia de confesiune, implicit de validare a unor trăiri în parte similare.

De fapt, rândurile de față sunt prilejuite de apariția la Editura Doxologia a unui volum cu totul remarcabil. Cartea tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan echivalează cu un testament macro-poetic semnat Daniel Turcea. Ediția de față, îngrijită de Lucia Turcea și Pr. Sever Negrescu adună sub titlul Epifania “cele din urmă poeme de dragoste creștină.” Povestea fericită a cărții e prilejuită de sora poetului, Cristina – Lucia Turcea care în 2004, în Ajunul Bunei Vestiri, a donat Părintelui Mitropolit Teofan toate manuscrisele ce aveau un caracter religios, precum și o serie de caiete cu însemnări, desene, scrisori, inclusiv acte. Sub forma unui tot cu întreită forță de autoreprezentare, Epifania răspunde perfect peste timp dorinței poetului de a fi “călăuză spre mântuire.” Mai mult, se pare că acesta este doar primul volum dintr-o serie Daniel Turcea ce urmează a vedea lumina tiparului la editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Capacitatea de a obiectiva Adevărul este într-atât de puternică și nedisimulată, încât cu greu materia lirică și-ar putea găsi un corespondent în lirica românească. Desigur, poezie creștină s-a scris, se va mai scrie. Însă versul lui Daniel Turcea este însă unul atemporal. Nimeni nu ar putea demonstra că discursul său însumează exclusiv din datele ființei contemporane, după cum nimeni nu ar putea să acrediteze ideea conform căreia avem de-a face cu o poezie grandilocventă, declamativă, de o retorică învechită. La adăpostul canoanelor, Epifania se instituie într-o inițiere ce amintește de Ioan Scărarul – de văzut un text precum “”Respirație.”

Dragoslavele, un loc binecuvantat de Dumnezeu

In aceasta minunata toamna,  am revazut locul iubit al copilariei mele, al vacantelor la ”bunica”, luminate de  amintirile vii ale mosilor mei buni si blanzi, coborati parca din povesti.

Dupa Brasov, pe vechiul drum al Branului, am trecut muntii spre Campulung, pe trecatoarea spectaculoasa, de inaltime, insotiti de panorama sublima a muntilor. Vechile sate Fundata, Moeciu, Sirnea, cu aspect alpin si o nota usor cosmopolita, de turism rural viguros, abia ascundeau totusi eternitatea plaiurilor inalte, casele specifice zonei, ritmurile vizuale cunoscute si recunoscute pentru grandoarea sentimentului trait de orice calator. Poate ca timpul, in frumusetea parcurgerii unui peisaj muntos, etern, se incarca cu alte valori, primind parfumul vesniciei noastre, a sacralitatii vietii si istoriei noastre romanesti.

Dincolo de Podul Dambovitei, de Rucar, nu numai ca ma simteam si mai ”acasa”, dar verdeata usor ofilita de toamna si gama de culori aurii pareau incarcate de armonii blande, asemeni peisajelor zugravite de Nicolae Grigorescu, un indragostit de lumea musceleana, de oamenii si locurile plaiurilor dambovitene.

Evanghelia zilei: Sâmbătă, Săptămâna a 15-a după Rusalii

Și, ieșind Iisus și plecând de la templu, s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească. Și, șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, deosebi, zicând: spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: vedeți să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: eu sunt Hristos – și pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama, să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, și va fi foamete și ciumă, și cutremur mare pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci, vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide, și veți fi urâți de toate neamurile, pentru numele Meu. Atunci, mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții. Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

Mat. 24, 1-13.

Apostolul zilei: Sâmbătă, Săptămâna a 15-a după Rusalii

Pentru aceasta, am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni, în toată Biserica. Unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-u semețit. Dar voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va voi – și voi cunoaște nu cuvântul celor ce s-au semețit, ci puterea lor. Căci împărăția lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Co voiți? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste și cu duhul blândeții?

Îndeobște, se aude că la voi e desfrânare; și o astfel de desfrânare, cum nici între păgâni nu se pomenește, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Iar voi v-ați semețit, în loc, mai degrabă, să vă fi jelit, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârșit această faptă. Ci eu, deși departe cu trupul, însă de față cu duhul, am și judecat, ca și cum aș fi de față, pe cel ce a făcut una ca ceasta: în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să dați pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.

I Cor. 4, 17-21 ; 5,1-5.

Evanghelia zilei: Vineri, Săptămâna a 15-a după Rusalii

Și îndată a silit pe ucenici să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte, ca să Se roage. Și, făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și, către a patra strajă a nopții, a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat. Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! Și S-a suit la ei în corabie, și s-au potolit. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Și, trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.

Marcu 6, 45-53.